Timpul șterge frumusețea,
Lasă urme. E stăpân.
A zburat și tinerețea.
Eu - cu brazdele rămân.
S-au întins pe față-n grabă,
Nu pot, zău, să le alung,
Nu sunt cu ele în vrajbă -
Chiar zâmbesc când le ating.
O gheorghină îmi șoptește:
Ieri a fost și ea boboc,
Iar acum - se ofilește,
Căci viața nu stă pe loc.
Nimic nu-i etern pe lume,
Totul are un sfârșit.
Dacă ne gândim mai bine -
Sfârșitul e-un început.