E JOIA MARE, MAMĂ
E joia mare, mamă, e înflorit tot satul
Și pe la alte case se coace cozonacul,
Doar la căsuța noastră scânteie doru-n vatră
Că foc, de la o vreme, nu arde niciodată.
Nevestele fac pască, bătrânele prescură,
Miroase a coptură în orice bătătură.
În bătătura noastră doar mărul de la poartă
Își mai aduce aminte miros de pâine coaptă.
Covata peste care te aplecai odată
Stă pe un colț de sobă, uitată și crăpată,
Iar lemnu-i hodinește-n mireasmă de aluat
Și de copil de țâță, în cântec legănat.
Pe-un raft de la blidar stă chișița uscată
Și-un blid cu ceara veche, cu care altădată
Ai închistrit crucițe, smerită ca o sfântă,
Cu grijă îngerească și mâna tremurândă.
Panerul de nu