Dragul nostru Tatic, de ziua ta, ar trebui să ne felicităm pe noi, pentru că te avem. Despre tine s-ar putea scrie cărți. Cărți de omenie, modestie, hărnicie, înțelepciune și multe alte calități pe care mata le ai. Să știi că cele mai frumoase sărbători le-am avut acasă. Între acei pereți pe care cu sudoare, iscusință, cu propriile mâini i-ai ridicat. Ne-ai pus pe masă cea mai dulce pâine și ai fost cel mai mândru de reușitele noastre. Ne-ai învățat să fim oameni în viață. Oameni de calitate, care să treacă prin viață frumos. Ne-ai învățat de toate, dar nu ne-ai spus cât de greu este drumul după ce am plecat de la poarta casei noastre. Fără grija ta, taticu, este mult mai greu, dar oricum rămâi un sprijin de nădejde, cu sfaturi înțelepte, câteodată severe, dar, de cele mai multe ori, pline de mângâiere. Viața ta nu a fost deloc ușoară, însă, cu toate acestea, nu am dus vreodată lipsă de ceva. Ai întors munții pentru noi, ai dormit pe apucate, sau poate n-ai dormit deloc. Împreună cu Mămica, ne-ați dăruit familia pe care mulți și-ar dori-o. În mintea noastră au rămas vii multe amintiri, multe sacrificii pe care le-ați făcut ca să ne fie nouă bine. An de an, amintirile s-au înmulțit, iar astăzi, fiecare dintre noi cultivăm în familiile noastre aceleași valori. Numai dintr-un copac puternic și roditor puteau să înmugurească alți trei lăstari ca noi. Iar dacă noi avem cu ce ne mândri – este datorită ție și mămicăi. Datorită educației pe care am primit-o de la voi. Să dea Dumnezeu ca și noi, și copiii noștri, la 55 de ani, să realizăm atât cât ai realizat matale. Sunt sărace cuvintele ca să-ți redăm dragostea și prețuirea noastră. Știu că fiecare din noi, oriunde nu ar ajunge, va lăsa doar urme bune, pentru că așa ne-ai învățat mata. Nu te vom face vreodată rușinos, din contra, vei avea doar motive de bucurie și mândrie. Să ne trăiești mulți ani, tăticu, în sănătate și împlinire sufletească. Te iubim din toată inima și-ți mulțumim că exiști”, scrie fiica Aurelia