Era anul 1941.

Basarabia fusese anexată cu forța de Uniunea Sovietică după ce Moscova comunistă și Berlinul nazist au semnat ceea ce s-a numit Pactul Ribbentrop - Molotov.
Cele două regimuri dictatoriale și-au împărțit Europa de Est. Astfel că teritoriul dintre Nistru și Prut a ajuns să fie controlat de rușii bolșevici.
Mulți români basarabeni au trecut Prutul și au fugit în România, dar cei mai mulți au rămas. Puterea comunistă de la Moscova a decis să distrugă societatea pentru a o putea controla mai ușor și pentru a-i frânge rezistența. Au fost făcute liste negre în care au fost introduși cei mai harnici, mai deștepți membri ai localităților dintre Prut și Nistru.
Pe 12 și pe 13 iunie anul 1941, ofițeri NKVD au descins la casele a zeci de mii de familii din Republica Moldova. Le-au oferit doar un sfert de oră să-și ia câteva lucruri, dar nu mai mult de 10 kilograme.
I-au urcat pe oameni în camioane și i-au dus în gări. Acolo au fost urcați în trenuri de marfă. Familiile erau de regulă despărțite. Bărbații au fost mutați într-o parte, femeile și copiii în alta.
Apoi trenurile i-au transportat pe toți în Siberia. Fără mâncare, fără apă, înghesuiți și fără să poată respira aer curat, foarte mulți au murit în condiții groaznice.
Alții au murit apoi în Siberia de foame. Acolo au fost duși în câmp deschis și li s-a spus să-și construiască bordeie în pământ ca să supraviețuiască iarna.
În iernile siberiene au murit alți români din cauza frigului, foamei, a muncii deosebit de grele în taigaua siberiană. În primul val de deportări în Siberia au fost ridicați peste 30 de mii de oameni. Au urmat alte valuri de deportări, inclusiv după al Doilea Război Mondial. Toți acești oameni au fost practic sclavi în Siberia, iar munca lor a fost folosită gratuit de puterea sovietică la munci deosebit de grele.
Unii au reușit să se întoarcă acasă după ce a murit Stalin. Doar că erau în continuare văzuți drept dușmani ai poporului. Casele le-au fost luate, iar în ele locuiau acum bolșevicii.
Abia în anul 1989 acești oameni au fost reabilitați, însă Moscova nu a plătit niciodată pentru ce li s-a întâmplat românilor deportați.
La 85 de ani de la acele momente tragice, în fața Guvernului din Chișinău au fost aduse vagoane de marfă care arată felul în care au fost transportați zile întregi românii basarabeni în Siberia. Asta ca oamenii să înțeleagă tragedia acelor vremuri.
În Parlamentul din Republica Moldova a fost anunțat un minut de reculegere. Singurii care au refuzat să se ridice au fost deputații comuniști. Vladimir Voronin a stat în fotoliul său de deputat și și-a băut cafeaua privind nepăsător în jur.
Până și Dodon s-a ridicat și a participat astfel la minutul de reculegere în memoria celor care au avut de suferit din cauza deportărilor staliniste. Alături de Dodon s-a ridicat și Zinaida Greceanîi, fosta colegă de partid a lui Voronin este dintr-o familie care a fost deportată în Siberia.
Ironia sorții. Vladimir Voronin are 85 de ani. Fostul președinte comunist al Republicii Moldova s-a născut în regiunea transnistreană în anul primelor deportări, într-o familie de români.
Bunicul său, Isidor Sârbu, a fost arestat de comuniști, dar a reușit să fugă în România, unde a fost un cunoscut luptător anti-comunist.
Vladimir Voronin a rămas însă în stânga Nistrului și a fost educat în spirit bolșevic. Astăzi refuză să recunoască limba română în Republica Moldova și refuză să recunoască tragedia istorică a deportărilor staliniste. De asemenea, Voronin refuză să creadă că bunicul său a fost un anticomunist.