Doamne cum erau odată ,oamenii de buni,

Adunau piatră cu piatră ,și făceau fîntîni.
Nu doreau ca să le sape , în ograda lor,
Dar în drum să se adape , orice trecător.
Doamne!parcă și mai harnici , oamenii erau.
Buni la inimă și darnici , manual lucrau,
Ei munceau cu dărnicie , erau sănătoși,
Căci erau născuți din glie ,și mai credincioși.
Mai munceau, stăteau la sfat , liniște era,
Dar un om în sat era , care înjura.
Atunci toți aveau pămînt ,Și-l arau cu plugul,
Și la morile de vînt , măcinau porumbul.
Veneau veseli de la moară , nu se văicărau,
La șofraua rotunjoară , toți se așezau.
Nimeni nu gusta din masă , pînă nu ziceau,
Rugăciunea cea de bază , apoi toți mîncau.
Frumos doamne mai era , la margine de sat,
Cînd liliacul înflorea , și-un izvoraș curat.
Marginea de sat atunci , se numea hîrtop,
Tineretul pe sub nuci , se-nvățau la joc.
Astăzi casele-s pustii , huidița e goală
Rar de tot mai vezi copii , ducundu-se la școală.
Nu-i meleagul cum era , locuri pitorești,
Nici Hîrtopul de cîndva , nu-l mai regăsești.
Parcă nici nu cîntă cucul , ca atunci duios,
Parcă nici nui verde nucul , cum era umbros.
Fructele erau curate , fară pesticide,
Astăzi roșii surogate , viața ne-o ucide.
Vezi doamne și tineretul , copilași nu crește.
Viața lor e internetul , și prea liber este,
Nu mai joacă roata morii , hora cea frumoasă,
Numai chiue feciorii , nu mai sînt pe acasă.
Nu mai scriu scrisori la fete , cu poezioare ,
Nu mai au nici prin caete , ,flori și inimioare.
Lucruri ce-au făcut părinții , le duc la muzeu,
Uită tot si de tradiții , și de Dumnezeu.
Tot aleargă după bani , și sunt auriți,
Tot adună ani și ani , și nu-s mulțumiți.
Unii vor mașini, palate , nu se mai gîndesc,
Că-ntr-o zi le lași pe toate , tot agonisesc.
Banii și averea multă , schimbă lumea toată,
Fratii nu se mai ajută , cum făceau odată.
Plină-i lumea de păcate , Doamne fii cu noi!!
Iartă-le doamne pe toate! nu ne da război.
Știu că nu sau terminat , oamenii cei buni,
Mai sînt și la noi în sat , dar tare-s puțini.
Sursa din internet