Ecoul razboiului

In salonul medical,
Pe patul din spital,
Un batran sta zgribulit
La fereastra atintit.
Si priveste el cu jale
La copacul cel din vale,
Ca cu boala care-o are
Nu mai poate de picioare.
S-aminteste pe indelete,
Ca casa-i plina de fete,
Iar baetii ce au crescut
In familie s-au dus.
Ca in anul 92
A plecat el la razboi,
Si-n transeul cel de lut
Sanatatea si-a perdut.
Prin spitale-a trepatat,
Si copii lau ajutat,
Dar boala din tinerete
Te rapune la batranete.
Iata sora medicala,
Intra ea din nou in sala.
Mosule! tu nu uita
Asta e pastila ta.
Asta-i mila tarii noastre,
Pentru cei batrani ce pote,
Vor sa mai traiasca un pic
Nu sa fie de nimic.