Pomenele
Avea și dânsa pe-un divan
În fund, în casa mare,
Și grămădea din an în an
O ,,zestre", pe când moare:
- Toți ne vom duce în pământ,
Ultimul drum e-n groapă,
Așa e dat de Domnul sfânt:
Nici banii nu ne scapă!
Adeseori o cam certam:
- Tu-n loc să mai mănânci,
Strângi greu din pensii ban cu ban
Și tot cumperi țolinci!
Ai clituri, mamă, de prostiri,
Prosoape și lăicere,
Nici sârme n-ai când le înșiri,
Ne mai vorbind putere!..
Dar ea tăcea, ușor ștergând
O lacrimă din gene
Și mângâia, tot rând cu rând,
Mormanul de pomene.
- Am grămădit ce am putut -
Să nu fiu o povară,
Să nu vă cheltuiți am vrut,
Probleme să n-apară.
Ultim cuvânt aș vrea să-ți spun:
Să faci tot creștine