Afară ploaia vesel cântă
Udând pământul însetat.
Înviind planta înfrântă
De timpul nemilos uscat.
Azi dealurile-ngălbenite
Ce nu dădeau semne de viață.
Sânt udate și stropite
De ploaia vie vorbăreață.
O ploaie,aș spune,rugată
Cerută de la Dumnezeu.
Și din suflet așteptată
De mine,de poporul meu.
O ploaie,ce ne dă speranța
Speranța,că va fi tot bine.
Mai bine zis,chiar siguranța
Că la toamnă va fi păine.
Afară plouă ne-ncetat
Pământul bea apa cerească.
O bea,ca omul însetat
Care vrea să mai trăiască.
Căci seceta de pân acum
Care bântuia prin țară.
A prefăcut totul în scrum
De la orz și grâu,pân la secară.
Afară plouă ne-ncetat
Dându-ne șansa la viață.
Udând pământul însetat
Ca să-l îmbr