E trista viata prin straini,Stii cind te duci,,,nu stii cind vii.E greu si dorul tot te-apasa,dar banii ,nu te las-acasa.Muncind asa anii iti trec,cu mari dureri si suferinte.Te-ai duce-n tara ta ,dar stii, ca nu poti da la-i tai copii. De ce-au nevoe pentru viata.Si nu le poti privi in fata, cind le lipseste necesarul. In lacrimi iti ineci amarul.Si-asa ajungem sa muncim, argati sa fim ,pe la straini.Tu inima iti stringi ca-n cleste, caci dorul tau de casa creste,iar ziua-ti pare cit un an,strainul parca tii dusman. Strainul, tot strain ramine, chiar daca vrea sa fie bun. Cit timp ,oare asa sa fie,sa fim noi sluga la straini.Incet ,incet timpul se scurge,dar banul nu iti mai ajunge.Iar intr