Mă rog pentru învățători
Mă rog pentru învățători,
Acei zidiți între caiete.
Mă rog de voi, băieți și fete
Ce-i necăjiți de multe ori.
De rămîneau și ei plugari
Ca frații lor legați de fire,
Poate că-aveau azi nervi mai tari
Și-o mai înaltă prețuire.
Deși chemarea – vreau s-o spun
Își face datoria sfîntă
Și cu-n cuvînt, dacă e bun
Și dacă el binecuvîntă.
De tineri au plecat din sat
Lăsînd acolo loc de casă
Și-un plug să iasă la arat
Și dragostea cea mai frumoasă.
Să nu uităm, să nu uitați –
S-au dus setoși de-nvățătură
Copiii satului curați
Sfioși, cu ”bună ziua”-n gură.
Cum au trăit? Cartofi prăjiți
De-aveau, părea că au de toate,
Înaripați și-nsuflețiți
Că tinerețea totul poate.
Au prins