De-aş ajunge cea mai mare slavă pământească,
În zadar, dacă-mi voi pierde slava mea cerească.
Ce folos, ce folos, slavă fără de Hristos?
De-aş avea toţi banii lumii, să-mi stea vraf arginţii,
În zadar, dacă-mi lipseşte aurul credinţii.
Ce folos, ce folos, aur fără de Hristos?
De-aş şti toată-nţelepciunea câtă e sub soare,
În zadar, dacă-mi lipseşte cea mântuitoare.
Ce folos, ce folos, minte fără de Hristos?
De-aş fi omul cel mai tare de pe lumea toată,
În zadar, dacă mă-nfrânge pofta desfrânată.
Ce folos, ce folos, tânăr fără de Hristos?
De-aş cuprinde lumea-ntreagă, tot al meu să fie,
În zadar, dacă-mi pierd viaţa cea din veşnicie.
Ce folos, ce folos, dacă mor fără Hristos?