3 săptămâni minunate de tabără. Chiar dacă nu a fost totul perfect mereu, iar oboseala uneori m-a doborât, am incercat să fiu mereu un exemplu și să ofer cât mai multă dragoste celor care aveau mare nevoie de ea, și tot ce am oferit mi s-a întors inzecit. Am întâlnit copiii speciali și foarte deosebiți, cu povești de viață unele frumoase, altele mai puțin, dar cu care am împărtășit atât zâmbete, bucurii la jocuri cât și lacrimi și suferință. Mi s-a rupt sufletul când am văzut că plângeau când plecam. Dar scopul nostru a fost să le spunem că chiar și atunci când viața e dură, Dumnezeul nostru este un Tată atât de bun și minunat, care îi iubește mai mult decât am putea sa ii iubim noi, și m-am