Păşesc pe ulicioară,
Dar satul parcă nu-i,
Văd case peste case
Ce par a nimănui.
Nici cânii nu mai latră,
E linişte de tot
Şi rar de vezi la poartă
Bunică cu nepot.
Prin curţi bătrâni în cârje
Împovăraţi de ani.
Prin case părăsite
Bătrâni rămaşi orfani.
Bătrâni cu suflet trist
Şi ochi înlăcrimaţi,
Copii, nepoţi şi rude,
Sunt toţi acum plecaţi...
În sat stăpână-i, Toamna
Şi plouă cu rugină.
Mă-apropii, bat la poartă,
Se-aprinde o lumină,
Un licăr de speranţă,
Şi amintiri vin roi: -
Deschideţi, mamă, tată!
Eu m-am întors la voi!
-------------------------------------------
În sat stăpână-i toamna... de Emilia Plugaru