Предыдущая публикация
Левая колонка
Последний визит: 18 авг 2021
Фильтр
______Fie lăsată, fie uitată______
Suflă-un vânt flămând de zbucium,
Iar stuful rupt șuieră-n ciudă luna.
Și cât de goală-i în ochiul lacului,
Când își lasă haina de lumină.
Din noapte pădurea adună frigul
Și tremură sub vederea căzută,
Iar umbra ce fuge în spatele ei,
De rușine se ascunde tăcută.
Și greierii sar pe note de cântec,
S-alunge liniștea de supărare,
Adunată de-a lungul de câmpie
Când toamna vine pe cărare.
De acum norii se strâng într-o horă,
Să astupe luna cu zestre reci.
Și ea rămâne singură pe cer,
Cum a fost lăsată pe veci.
Suflă-un vânt flămând de zbucium,
Iar stuful rupt șuieră-n ciudă luna.
Și cât de goală-i în ochiul lacului,
Când își lasă haina de lumină.
Din noapte pădurea adună frigul
Și tremură sub vederea căzută,
Iar umbra ce fuge în spatele ei,
De rușine se ascunde tăcută.
Și greierii sar pe note de cântec,
S-alunge liniștea de supărare,
Adunată de-a lungul de câmpie
Când toamna vine pe cărare.
De acum norii se strâng într-o horă,
Să astupe luna cu zestre reci.
Și ea rămâne singură pe cer,
Cum a fost lăsată pe veci.
_Zorii de azi_
În zorii de azi,
Din cer să cazi,
Ca soare în raze
Ce-adună extaze.
Din norii albi, deși,
Pentru aripa ta aleși,
Să-ți fie ușor să zbori
Ca albina printre flori.
Când aripa ta mă strânge,
La pieptul tău și-mi atinge,
Suflarea din noapte-n zori
Și chipu-n ochii nemuritori.
În timpul uitat de apus,
Doar coborâtă și te-ai dus,
Pe vânt lăsat în seară,
Din aripa ta ușoară.
În zorii de azi,
Din cer să cazi,
Ca soare în raze
Ce-adună extaze.
Din norii albi, deși,
Pentru aripa ta aleși,
Să-ți fie ușor să zbori
Ca albina printre flori.
Când aripa ta mă strânge,
La pieptul tău și-mi atinge,
Suflarea din noapte-n zori
Și chipu-n ochii nemuritori.
În timpul uitat de apus,
Doar coborâtă și te-ai dus,
Pe vânt lăsat în seară,
Din aripa ta ușoară.
____Un moș la coasă____
Într-o zi de-acea frumoasă,
Se pornise-un moș la coasă,
Cu o trăsură grea lemnoasă
Nici prea înaltă, nici prea joasă .
Se-ndreptase acolo-n jos de vale,
Și-ncet, încet căuta el vreo cale,
S-ajungă-n zori cât iarba-i moale,
Să nu-și slăbească mâinile sale.
Înstărit e și calul din jugul său,
Că-n timp se făcuse și el rău călău,
Dar și moșul nu mai este-acel flăcău,
Ce cândva era mai iute hăndrălău.
Și-ajunse-n vale de pe drumul greu,
Coborât din trăsură ca-n timp mereu.
Se uită-n sus, de-i cade vreun apogeu
Și-ngăduie puterea de la Dumnezeu.
Și-ascute coasa pe o parte și cealaltă,
Iar calu-l lăsase să pască lângă-o baltă.
Pe-aici, pe-acolo, trage iarba laolaltă,
Și
Într-o zi de-acea frumoasă,
Se pornise-un moș la coasă,
Cu o trăsură grea lemnoasă
Nici prea înaltă, nici prea joasă .
Se-ndreptase acolo-n jos de vale,
Și-ncet, încet căuta el vreo cale,
S-ajungă-n zori cât iarba-i moale,
Să nu-și slăbească mâinile sale.
Înstărit e și calul din jugul său,
Că-n timp se făcuse și el rău călău,
Dar și moșul nu mai este-acel flăcău,
Ce cândva era mai iute hăndrălău.
Și-ajunse-n vale de pe drumul greu,
Coborât din trăsură ca-n timp mereu.
Se uită-n sus, de-i cade vreun apogeu
Și-ngăduie puterea de la Dumnezeu.
Și-ascute coasa pe o parte și cealaltă,
Iar calu-l lăsase să pască lângă-o baltă.
Pe-aici, pe-acolo, trage iarba laolaltă,
Și
_________Acasă_________
Și chiar dacă aș fi plecat,
Din drag a pădurii sat
Sau de pe plaiul al zidării,
Unde cântă Doina țării.
Și chiar dacă aș fi plecat,
De pe pământul bogat.
Unde și pâinea caldă e aur,
Din avuția unui tezaur.
Și dacă aș fi plecat?
De toate poate aș fi uitat,
Dar nicicând de-a mea casă,
Ce din veci mi-a fost aleasă.
Și chiar dacă aș fi plecat,
Din drag a pădurii sat
Sau de pe plaiul al zidării,
Unde cântă Doina țării.
Și chiar dacă aș fi plecat,
De pe pământul bogat.
Unde și pâinea caldă e aur,
Din avuția unui tezaur.
Și dacă aș fi plecat?
De toate poate aș fi uitat,
Dar nicicând de-a mea casă,
Ce din veci mi-a fost aleasă.
_________Vino ploaie_________
De după deal norii dau năvală,
Să ude valea cu stropii reci din ei,
Iar copiii ca bobocii mici se spală,
În pîraie ce se scurg ca niște zmei.
Și vor să sară din baltă-n baltă,
Să simtă frămîntare sub picioare.
Și-n singurele zîmbete se exaltă,
Tremurate sub o ușoară boare.
Iar tunete trec și tot trec alături,
Speriate vor fi de cîntecele divine,
Rugînd să cadă pe uscate pămînturi,
Ploaia ce-i încîntă atît de bine.
Nici pielea-n buburuze nu-i lasă,
Acasă trupul umed să-l încălzească,
Dar lor nici de vorbe nu le pasă,
Că-n ape adunate vor să crească.
Dar după norii deși din ploaie rece,
Se-adună pe cer curcubeul în culori,
Iar ochii mărunți se uit cum trece,
De după deal norii dau năvală,
Să ude valea cu stropii reci din ei,
Iar copiii ca bobocii mici se spală,
În pîraie ce se scurg ca niște zmei.
Și vor să sară din baltă-n baltă,
Să simtă frămîntare sub picioare.
Și-n singurele zîmbete se exaltă,
Tremurate sub o ușoară boare.
Iar tunete trec și tot trec alături,
Speriate vor fi de cîntecele divine,
Rugînd să cadă pe uscate pămînturi,
Ploaia ce-i încîntă atît de bine.
Nici pielea-n buburuze nu-i lasă,
Acasă trupul umed să-l încălzească,
Dar lor nici de vorbe nu le pasă,
Că-n ape adunate vor să crească.
Dar după norii deși din ploaie rece,
Se-adună pe cer curcubeul în culori,
Iar ochii mărunți se uit cum trece,
На этом пока всё
Войдите в ОК, чтобы посмотреть всю ленту
257
- valeriu sacacolУнгены
- X Alexandru XChisinau
- Grigore ✅Унгены
- Railean (Bogdan) ZinoviaКишинёв
- dima pogonКишинёв