Astazi este ziua in care ne plecam genunchii si ne ridicam ochii catre cer, purtand in gand o rugaciune pentru oamenii dragi plecati in lumea ingerilor.
Ne rugam pentru cei care ne-au dat viata si care s-au intors la Datatorul de Viata.
Poate acolo sus e mama, care a fost mereu langa noi cu o imbratisare, o incurajare sau o mustrare atunci cand a crezut ca e nevoie; cu cea mai buna mancare pe care am gustat-o vreodata si de care astazi ne este atat de dor; care ne-a purtat in fiecare rugaciune a sa si care a ramas la poarta, privind lung, de fiecare data cand plecam de acasa, pana nu ne mai vedea in zare. Sau poate dumneaei, mama, a fost omul care nu a lasat niciodata sa se vada cand ii era