Nu-mi plac foarte tare intoarcerile in timp,dar uneori acestea ne aduc cu picioarele pe pamint.Azi se fac 40 de zile de cind tatal meu,un om de isprava,ne-a parasit.Am dese momente in care mi-e dor de El si cu zimbetul pe buze mi-aduc aminte de toate clipele in care ne-aveam griji,de sacrificiile lui,de felul in care ma invata ce e bine si ce nu,de glumele sale,de cele mai bune mincaruri.N-am cum sa-l aduc inapoi,pentru ca asta e viata,dar ma gindesc cu drag la felul in care m-a crescut.Ramii cu bine,tata,si sa stii ca le povestesc permanent,tuturor,despre felul tau de a fi si despre cum era cu tine!!😥 Iubitiva parintii,dragii mei,si nu uitati sa fiti cu ei atit cit traiti.