Copiii mei, eu voi pleca curând să-mi aflu tihna,
Voi să-mi aprindeţi cât puteți, la capul meu, lumina,
Fiţi buni, cinstiţi, orice să vă iertaţi,
Că nu e sfânt în lumea asta ca dragostea-ntre fraţi.
Să-mi faceţi când aveţi cu ce, în curte masă, mare,
Și daţi un strop din via mea, să închine fiecare,
Pune-ţi bucate din belșug și vreo câţiva, colaci,
Chemaţi să vină! Zâmbitori, pe goi și pe săraci.
Nu vă certați pe ce-o rămâne, pe casă sau pământ,
Și voi plecaţi copii mei și aveţi doar un mormânt,
Lăsați deoparte lăcomie și amară dușmănie,
Iubiți-vă și fiți ca frații și bine o să vă fie.
Iar la icoana Preacuratei, să puneți, busuiocul,
Că m-a vegheat viața toată, mi-a ocrotit, norocul,
Să n
O doamna plinge la mormint
Este mormintul mamei sale.
Plinge ca mama-i in pamint
Si sufletul i-i plin de jale.
Plinge ca nu a dovedit
Pe mama sa sa o petreaca.
A intirziat..chiar de-a venit
Si inima nu vrea sa-i taca.
Cu doua zile a intirziat
Si ia vazut a mamei fata.
Kind ea de acasa a plecat
Kind mama ei era in viata.
Cinci ani de kind nu s-au vazut
Kind a ramas vie la poarta.
Si iata anii au trecut
Dar n-a vazuto macar moarta.
Si acum mormintul il cuprinde
Si striga...ce pot mama face.
Flori pune..luminari aprinde..
Dar mama si mormintul tace...
Plecat-a mama trista tare
Ca nu si-a mai vazut fetita.
Care a plecat in lumea mare
Si nu i-a mai deschis portita.
Plecata-n lume dupa bani