Am obosit de lingoşie şi de mască,
De zîmbetul falsificat în fiecare chip.
Am obosit să mai suport cînd toți vor să pălească,
În mine... Crezînd că sunt orbit.
Am obosit să văd atîtea vorbe fără rost,
Promisiunile, ce nici n-au fost macar încercate.
Ce mau făcut să nu mai fiu acela-şi care am fost,
Am obosit!!! Să văd cum din minciuni se construiesc palate.
Atîtea maşti în jurul meu purtate,
Cu zîmbete în fața mea,dar cu atîta teatru.
Am obosit, de ale voastre cuțite înfipte-n spate,
Dar merg tot pe acelaşi drum, nu vreau pe altul.
Să fie oare lumea rea cu mine?
Nu pot să cred în nimeni, vreau doar pace.
Vreau să trăesc aşa cum se cuvine,
Am obosit să scriu, dar fac ce-mi place.
Am obosit să cred în omenie,
Cei asta? Oare mai ştie cineva?
Oare mai sunt acei prieteni pe vecie?
Mai sunt... dar sunt puțini în viața mea.
Am obosit... opreştete, nu mă mai judeca,
Sunt un poet. Un simplu om ca tine.
Deşi-ți zîmbesc, privind în fața ta,
Am obosit... dar las totul în rime.
CDR(Carandrei Dorin)
Присоединяйтесь — мы покажем вам много интересного
Присоединяйтесь к ОК, чтобы подписаться на группу и комментировать публикации.
Нет комментариев