DISPAR POETII!

Dispar poeții din lumină,
Rămîn doar versuri ce-s uitate.
Dispar şi eu în lună plină,
Lăsîndu-mi rînduri destrămate.
Dispar poeții, plînge cerul,
Dar, nu mai are cine plînge.
Cît de amar e adevărul,
Cînd văd cum las urme de sînge.
Rămîne rana mai adîncă,
În întunericul veciei.
Şi lupt, şi cred, caci mai e încă...
Cîte o şansă poeziei.
Dispar poeții, şi se uită...
Nimeni nu vor să-şi amintească.
Dar eu tot sper, ca unii mai ascultă,
Cum suna poeziia cea Basarabească.
CDR(Carandrei Dorin)