Ştii dece nu plîng bărbații?
Pentru că inima e plină de durere.
E înpietrită toată, fiind ca şi carpații,
Şi fiecare urlet răsună în tăcere.
Nu varsă lacrimi, şi nu-şi arată slăbăciunea,
Ci doar din dinți fărîmă nervii să nu-i vadă.
Bărbatul singur îşi alungă spurcăciunia,
Ce inima şi sufletul încep să roadă
Ştii dece nu plînge un bărbat?
Durerea ce o simți tu doar odată.
Te rupi, te zbați atunci cînd a plecat,
El o va duce în tăcere viața toată.
Tu să nu rîzi, de vezi cum lacrima îi curge,
Din contra, tu să ai de înțeles.
Atunci o mie de trădări în inimă străpunge,
Iubirea lui, ce tu n-ai înteles.
Şi cînd tu vei întoarce spatele şi vei pleca,
El nu va plînge, va sta tăcut, privind la uşă.
Va geme de durere-a lăsată-n urma ta,
Un glas încet va spune: Tu iartămă Păpuşă.
Pumni în pereți, şi sîngele rămas ca semne de regrete,
Vor fi iubirea ta, cu alți bărbați lăsînd în urma ta.
Dar tu nu ştii dece nu plîng bărbații,
Ei lasă amintiri, aşa cum am lăsat şi eu în urma mea.
Carandrei Dorin(CDR)
Присоединяйтесь — мы покажем вам много интересного
Присоединяйтесь к ОК, чтобы подписаться на группу и комментировать публикации.
Нет комментариев