Aflat la o vârsta la care mulţi nu mai sunt în putere să muncească, Nea Culăiaş (Dragomir Nicolae) este un bătrân din Smeeni care uimeşte prin ceea ce face. La 83 de ani a reuşit să-i surprindă pe consăteni prin puterea şi forţă de muncă de care dă dovadă, îngrijindu-şi singur o gospodărie destul de mare. Creşte zeci de animale de la oi şi capre, până la porci şi zeci de pasări, insă ceea ce-l face deosebit este faptul că de când se ştie a crescut măgari. Este singurul din Smeeni care are măgari şi se mândreşte cu acest lucru, chiar dacă sunt mulţi care-l consideră puţin nebun, pentru pasiunea sa: „ E nebun. Ţine măgarii ăia de atâţia ani, acela negru cred că este de-o seamă cu el, de când era în tinereţe... ţine foarte mult la ei. Mi-a zis că nu-i dă, chiar dacă mor în curte la el..." ne-a spus un tânăr consătean, care este singurul din localitate ce deţine un catâr. Bătrânul iubitor de măgari era sa-şi piardă iarna trecută preţioasele animale, deoarece zăpada i-a acoperit întreaga gospodărie şi n-a putut ajunge la ele câteva zile pentru a le hrăni. Cu toate acestea, nu renunţă la măgari cât trăieşte, mai ales că în curând „colecţia" sa se va înmulţi cu încă un exemplar, de la o măgăriţă care se pregăteşte sa aducă pe lume un măgăruş. Deşi are o vârstă venerabilă, bătrânul este într-o formă fizică de invidiat. Toată ziua roboteşte prin jurul gospodăriei şi merge la câmp aproape zilnic cu măgarii, folosindu-i la diverse munci. Se mândreşte cu cei trei măgari pe care-i deţine şi nu i-ar vinde pentru nimic în lume: „ Asta a fost moştenirea noastră. Mă duc la câmp, prăşesc via, fac treabă cu ei. Nu-i dau pe un cal. Am avut cal dar am avut un necaz cu el. Un măgar are putere la fel ca un cal, numai ca este mai domol. Prefer măgari în loc de cal....Nu mă interesează ce zice lumea din sat. Eu am grijă de casa şi gospodăria mea. Chiar dacă se uită ciudat la mine ei râmăm cu uitatul, iar eu îmi văd de drum. Cum sa stau eu degeaba când iarba este lângă casa mea? Sa vină altul s-o cosească? Niciodată. Toată viaţa am fost învăţat sa muncesc şi aşa am sa fac până o-i muri" spune bătrânul gospodar. La final bătrânul ne-a dat o adevărată lecţie de viaţă şi de statornicie pe aceste meleaguri. Coincidenţa face ca el sa aibă casa lângă cimitirul din sat şi mai în glumă mai în serios, spune că atunci când va muri, doar va sări gardul şi va avea în continuare grijă de gospodăria sa unde a trudit o viaţa întreagă.