„Atunci cinematografele erau mai importante decât alte instituții. Nimic nu se compara cu un film. Cinematografele erau cele care reușeau să adune cei mai mulți oameni la un loc. Cinematografia era și ca educație, și ca distracție ieftină. Un bilet la film costa 5 copeici pentru copii și 20 pentru adulți”, își amintește Valeriu, privind spre scena pustie și ecranul alb.