"Vremea mamei"
Ţi-aduci aminte vremea… frate
Când mama isprăvea cu toate
N-o auzeai c-o dor genunchii
Ori cade oja… de pe unghii?!...
Ţii minte cum spăla cu mâna
Cu apă rece din fântână
Şi întindea ţoluri scăldate
În trei sudori şi patru ape .
Dar... nu-i mai auzeai cârteala
Nici murmurul, nici tânguiala
Cum toate pe vremea aceea
Tăcea şi le făcea… femeia.
Când la un cuptoraş cu oale
Gătea trei feluri de mâncare
De un genunchi rupea la vatră
Ogreji de răsărită coaptă.
Iar ziua mamei ca femeie
Fu sâmbăta… pe vremea ceea,
Zi-n care-şi împlinea menirea
Şi-n toate îşi punea iubirea.
Fu mama noastră toată vână
Şi gospodar, şi gospodină.
Bătea şi-o ţântă-n păretare,
Era muierea om cu stare.
Cojea, cârchea, albea pereţii
De se mirau de ea… drumeţii
“-Ori te-i astâmpăra… vreodată?
-Apoi … pe lumea ceealaltă!”
Aşa au fost un rând… de mame,
Acuma... na, îs toate doamne,
Te miri de le-i zări pe-afară
Făr-o cafea cu o ţigară.
Dar mama… mama noastră, frate,
Şi azi… încetişor, cum poate
Pe toate le mai dovedeşte
Şi încă… încă ne iubeşte.
Cătălina Lungu Lyrics 💝
Присоединяйтесь к ОК, чтобы подписаться на группу и комментировать публикации.
Нет комментариев