Istoria Mea^^::^^

Istoria mea, incepe aici in Moldova. Pe data de 19.01.1997, in mez de iarna cind fulgi agale cadeau de sus, cind oameni isi regasesc refugiul in atmosfera tacuta a cameri, iar in sat era o tacere tacuta, era cam ora 14:05 cind apar eu mica, plingacioasa, intr-o lume necunoscuta gigantica , unde nu cunosteam pe nimeni, dar treptat mam acomodat cresusem mai mare deja intelegeasem cit e de greu sa treci prin viata fara parinti aveam o virsta frageda 9 ani dar pas cu pas cu ajutorul parintilor devenisem o fire sensibila, destul de draguta, grijulie.Iar la virsta de 14 ani Taticu imi daruise un sursulet de plus mare si pufos, de aicea sa inceput tote necazurile, la aceasta virsta lam cunoscut pe David persoana pentru care mam schimbat radical, am inceput sa fiu mai agresiva cu prieteni , parinti, sora, imi parea ca voi fi cu el mereu si nu-l voi perde niciodata, petrecusem cu el clipe de neuitat, cina inplinisem un an eram cea mai fericita am primit in dar de la el un ursulet gigantic si un buchet mare de trandafiri eram fericita. Dar intr-o zi la usa mea a batut DESPARTIREA stiti mia spus ca am nevoie de o stopare in dragoste, cu lacrimi in ochii mam intors si nu iam raspuns tacerea mea a fost raspunsul 2 an perduti in zadar in capul meu erau doar explozii, lumea era atii de mica incit credeam ca ma opresc aici gata nu pot merge mai departe, dupa maximum jumate de am eram iaras acea fetiza zglobie si draguta, Dumnezeu ma ajutase sa pasesc orce obstacol iar pe data de 10.05.2014 lam cunoscut pe Danu cel care mia deschis ochii la realitate o persoana destul de amabila si simpatika, in prezenta lui ma simteam mai ocrotita, dupa un timp iam cunoscut famili o familie destul de draguta si armonioasa, dupa 4 luni petrecute cu el impreuna el trebuia sa plece peste hotare, da a plecat lam petrecut impreuna cu toata familia lui, trecuse citeva secunde de cind plecasa eu deja ii simteam lipsa, comunicam cu el doar prin saitul de socializare, dar pentru mine era putin, credeam ca ii este indiferent de mine si prieteni miau dat sfaturi, am inceput sa ma indepartez de el pas cu pas chiar de numi doream asta dar o faceam, simteam durere credeam ca-mi va trece dar ea si acum este prezenta in inima mea. Lacrimi, certuri, durere, obstacole am inceput sa devin mai rece cu cei din jur dar nu mi se primeste totusi am nevoie de ajutor, iar azi merg in viitor spre o noua cale fara obstacole si suferinta, vreau sa las in urma prieteni care ma birfesc pe la spate , persoanele care doar se folosesc de mine pentru a obtine ceva, vreau o viata noua vreau sa ridic capul sus sa va arat ca sunt mindra pentru ca prea multi mau calcat in piciore, prea multi mi-au provocat durere iar daca vriodata am sa aplec capul in jos o voi face doar ca sa-mi admir pantofi, aici istoria mea a luat sfirsit dar va incepe alta mai hazlie si nu atit de dureroasta. multumesc^^::^^ va urma.