Istoria satului Cenac 1806

În partea de Sud-West a Republicii Moldova , s întinde o pitorească regiune de stepă, numită-Stapa Bugeacului.Zonă cu puţine păduri şi lipsită de rîuri mari , unicul rîu mare , după lungime este Cogîlnicul, însă şi acest rîu în timpul verii este practic secat, lipsa de apă şi precipitaţiile puţine sunt mare probleme în această regiune. În schimb zona de stepă este este bogată în viţă de vie şi ceriale.Pentru această regiune este caracteristic o înaltă densitate a populaţiei-cauză a numeroaselor localităţi rurale, printre care şi Satul Cenac.
Localitatea este situată în valea rîului Ialpug , la distanţa de 87 km. De capitala Republicii Moldova-or. Chişinău. Distanţa de la or. Cimişlia constituie 12 km. Locul situării faţă de Cimişlia este la Sud-West. La nord este delimitat cu teritoriul primăriei s. Javgur, la sud teritoriul s. Dezghingea, la est- teritoriile primăriilor s, Topal şi or. Cimişlia, la West- teritoriile satelor Baiuş şi Beştimac ale raionuşui Leova
Din 1999 comuna Cenac face parte din judeţul Lăpuşna.În documentele vechi din arhivă se menţionează cu denumirea de Ceanac în limb nohaică-turcică înseamnă „strachină”, din cauza că satul are forma unei strachine întoarse, însă alt locuitor mi-a relatat că ar fi fost lîngă o lutărie un atelier de confecţionare a vaselor din lut în spucial al străchinilor.Şi totuşi majoritatea locuitorilor susţin că varianta întîi este mai veriică.Denumirea de Ceanac a apărut cu 500 ani în urmă ca o aşezare tătărească , iar odată cu plecarea tătarilor , moldovenii se reîntorc pe pămînturile natale.Aşa le sfîrşitul seculului XVIII, prin anii 1789 apar primele bordeie de familii moldovene.Denumirea satului de la Ceanac, menţinîndu-se de Cenac , care se pomeneşte pentru prima dată în documentele bisericeşti, începînd cu anul 1806, care şi se socoate anul întemeierii satului.
Deşi documentele de arhivă, care ar da alte date la arhiva de stat din Chişinău cu privire la istoria s. Cenac nu s-au găsit.
Prima biserică ortodoxă este construită prin anii 1806, biserică construită din nuele, unsă cu lut , care prin anii 1850 în urma unui incediu arde pînă în temelie.De la această biserică nu s-a păstrat nimic.
Documentele de arhivă menţionează în an. 1811, 23 octombrie, că satul avea 46 de gospodării, şi tot în acest an la 25 august esze pomenită Jalba preotului Iacov supus de către arendatori la „dijmă şi deseatină” în rînd cu cetăţenii.
La 1812-1813, Cenacul era în judeţul Căuşeni , cu menţiunea Biserica-1806, din nuielele
La 1812, 31 mai , Cenac în judeţul Bender, case de locuit -46, un preot, un diacon, un ctitor.
La anul 1812 sunt menţionate 46 familii şi moşierul Dobrineţ care a acaparat 500 de desetine(de pămînt).
La 1817 satul avea 89 de gospodării, 2 văduve, 18 burlaci, 2 preoţi, un diacon, un mazil.Un alt document de la 1827 menţionează satul Cenacul în valea rîului Ialpug, cu 96 de familii: 211 bărbaţi şi 192 femei şi printre care 2 văduve, cu 81 case de nuiele, 8 bordeie, 19 fîntîni, 2 mori de vînt, 118 cai.
La 1835, 31 iulie satul Cenac este menţionat în judeţul Leova.
În anii 1853 se construieşte o nouă biserică ortodoxă în numele sf. Nocolae (de 22 mai, vara) pe locul cel mai văzut din sat unde se află şi în prezent biserica, avea un înveliş din scîndură şi se repara la diferiţi ani, înfăptuindu-se unele modificări.
La 1859 în sat sunt 804 bărbaţi şi 658 femeii, în posesia ţăranilor de stat sunt 80 de vite de muncă.
La 1861, 1 ianuarie este deschisă şcoala sătească.
La 1866 s-au născut 61 copii , au murit 75 de oameni, printre care 19 de holeră.
La 1872 s-au născut 67 copii, au murit 146, de holeră au decedat 5 oameni.
La 1877 de la data de 6 pînă la 15 iulie au decedat din cauza humei 4 oameni şi s-au îmbolnăvit 20.De la data de 15 pînă la 21 iulie au murit de ciumă 12 oameni.De pe 21 iulie pînă la 1 iulie s-au înregistrat 10 cazuri de ciumă. De pe data de 21 iulie pînă la 1 august au murit de ciumă 7 oameni.
La anul 1882 se menţionează că din cauza anului neroditor 1882,datoriile ţăranilor pentru pîine erau 1107 ruble şi 82 copeici.
În anul 1870 la şcoala bisericească din sat învăţau 32 băieţi şi 2 fete.Cheltuielile pentru şcoală constituind 210 ruble.Tot în acest an în sat erau:
162 –case 122-cai
525-bărbaţi 234-vite mari cornute
418-femei 1828- oi
Către anul 1875 satul Cenac avea
174 –case 291-cai
463-bărbaţi 334- vite mari cornute
417 -femei 2591- oi
Un document de la 1886, meţionează:”Populaţia foştii ţărani de stat care se folosesc de 3171 de desetine”.
La 1888 este deschisă şcoala bisericească cu prihod.
1888/89 este redeschisă- „şcoala gramotei”.
1897/98 la şcoala bisericească erau 27 elevi la 20 de locuri.Rămaşi în afara şcolii copii pîna la vîrsta de 14 ani-153.Numărul populaţiei 1007 oameni.
1899 se menţionează că „cer pensie orfanii diaconului Delinschi şi orfanii preotului Iacovencu”.
În februarie 1899 la şcoala bisericească cu prihod vine o nouă învăţătoarea Flor Liubovi din satul Topală. Iar profesoarea Maria Zamănageă este tranferată la şcoala bisericească din satul Javgur.
Cu anul 1900 datează mulţămirea profesoarei Flor Liubovi pentru munca depusă la predarea „Legii lui Dumnezeu”. Şi mulţămire preutului Leontii Bobcenco pentru eforturile depuse la îndeplinirea datoriei de profesor.
Către anul 1901,ianuarie datoriile pentru pîine după un an neroditor constituie 344 ruble şi 91 copeici.
La 1903 august,ţăranii strîng bani pentru reînoirea bisericii.
În decembrie 1903 sătenii Isitor Pecu şi Ion Rusu au cumpărat clopote pentru biserică. În ianuarie 1904 ţăranii cumpără o casă pentru preot.
La 1904 în sat erau : 1297-oameni
2880- setine
1306 – vite
1168 –oi
În anii 1905-06 şcoala bisericească este condusă de Mihail Gribonov,învăţătura se face în limba rusă. La şcoală erau instruiţi 30 băieţi şi nici o fată. În şcoală se învăţa de la clasa I pînă în a IV-a. Elevii erau instrunţi în cunoaştere religiei ortodoxe,după cărţile bisericeşti scrise în limba slavă.doar în aşa mod ştiinţa de carte era accesibilă unui nimăr îngust de copii.
La 1923 erau : 320-case
901-bărbaţi
925- femei
2-cai
1-moară de vînt
3-cîrciume
Post de jadarmi şi primăria
Tot în acest an este deschisă prima şcoală primară care funcţionează pînă la anul 1940 cu predare în limba română.
La 1933 în sat 1405 locuitori. In anii 1937-1941 învăţător la şcoala primară era Sidor Chistol,care în 1941 pleacă în rîndurile armatei şi nu s-a mai întors. După anul 1946 pînă în 1952 a lucrat învăţătoare Ecaterina Berdianu. Din 1946 a fost întrodus învăţămîntul în alfabetu chirilic care s-a predat pînă 1989.
Din 1950 şi pînă în prezent numărul elevilor creşte din an în an.
In 11969 este deschisă prima şcoală cu 320 locuri,şcoala nouă cu 640 locuri este dată în explorare în 1990.
Actualmente predarea este făcută în limba romană cu grafic latin. Invăţămîntul este obligatoriu pentru toţi copiii din sat d ela clasa I pînă la clasa IX.
In cadrul şcolii activează cercul de dans popular,care participă la mai multe concursuri raionale şi regionale.
Deşi şcoala este mare şi spaţioasă sistemul central de încălzire în timp de iarnă practic nu funcţionează din cauza lipsei de resurse.
Actualmente suprafata satului este extinsă pe 451 ha ,iar întregul teritoriu pe 500 ha .suprafaţa r. Ialpug – 7,6 km ,3 lacuri 52 ha ,păduri 494 ha .
Numărul populaţiei stabile:
După recensămîntul din 1989 În anul 1996 În anul 2000
total 1834 2100 2115
Moldoveni
Ucranieni
Ruşi
Găgăuzi
Bulgari
Ţigani
Tătari
Azerbajani
Africani 1775
5
8
44
2
-
-
-
- 2050
-
10
40
-
-
-
-
- 2045
7
15
39
2
4
1
1
1
Salariaţi la început anului 2000 -314,fermieri-84. Suprafaţa de teren agricol: 48203 ha inclusivarabil 4026,vii 284 ,livezi 85.Numărul vitelor pe specii ,unităţi : bovine -2679 ,porci-1281 , oi-1711 , cai -46 , păsări – 2241.
Fondul pămînturilor în loturi individuale -249 ha.
Bătrînii satului : Buhai M.- născut 1910-90 ani
Tabun E. –născut 1911 – 89 ani
In 1911 pentru prima dată apare morile de vînt , a lui: Slănină A. V., Coipan G. T.
Ele deserveau populaţia locală şi populaţia din satele vecine.
Pentru anul 2000. Gospodarii ţărăneşti -138
Bărbaţi -894
Femei – 886
Copii -614
Pensionari -270
Invalizi -44
Născuţi în 2000 total -26 (pînă la 10 septembrie)
Fete- 8
Băieţi -18
Denumiri de locuri:
-podul de piatră: se află în partea dreaptă a şăselei Leova – Cimişlia –Tighina în partea de nord aproximativ la 300 m de şosea.
- dealul Ciocanei – este cel mai înalt deal din sat ,se află înafara satului ropriu zis în partea de SW.
- fîntîna lui Coipan după numele celui ce a făcut-o ,şi alte fîntîni poartă numele celor ce le-a zidit.
- la intrare în sat ,din partea E a satului este o cicimea,construită ultimii 3-4 ani.
Structura : satul este împărţit în 7 sectoare.
În teritoriul satului Cenac funcţionează următoarele instituţii social- culturale:
- Şcoala medie incompletă;
- Punctul de felcer şi moaşe;
- Căminul cultural şi cinematograful;
- Bilblioteca sătească;
- Oficiul poştal şi casa de economii.
- Biserica ortodoxă sf. Nicolae;
- Magazine private.
Urmele arheologice:
După „Repertoriu monumentelor arheologice din raionul Cimişlia ,R. Moldova” Serghei Curciatov.
Cenac aşezare monostratigrafică de tip Sîntana de Mureş –Cerneahov. Este situată la distanţa de 700 m spre N de la intersecţia drumurilor Cenac –Cimişlia,la distanţa 200 m spre W de ferma de lapte –marfă şi la distnţa 50m spre E de r. Iolpuj,pe panta de N a unui promontoriu format de valea r.Iolpuj unei rîpe mici ,suprafaţa aşezării este de 300 x 80m şi anual se ară.
Descoperită în anul 1982 de către Beleicci V. S. Cenac . Tumulul nr.1 , h=3,5m; d= 60m . Este situat pe un platou ,în dreapta unui drum de ţară ce duce spre brigada de cîmp la distanţa 3,65 m spre NW de biserica din sat şi la distanţa 1,7 km spre E de briga de cîmp suprafaţa tumului se ară anual.
Cenac. Tumulul nr.2 ,h=1,5 m ,d= 40 .
Este situat pe un platou,la distanţa 1,6 km spre NE de biserică din sat şi la distanţa 1,5 km spre W de ferma de porci. Pe vîrful tumulului se găseşte un semn triunchilar. Anual este arat.
Cenac .Tumulul nr.3. este situat pe vîrful dealului numit „ Sinutlîc” la distanţa 1,9 km spre SW de biserica din sat şi la distanţa 1,1km spre SW de biserică din sat şi la distanţa 1,1 km spre W-NW de un sarai ,şi situat în dreapta dealului de ţară Cenac-Dezghinja..
Suprafaţa tulmului este cultivată cu viţă-de-vie.
În sat sunt 3 cimitire , unu în partea de NW a satului , şi la NE de biserica din sat, două cimitire se află la distanţa de 200 m N de biserica satului şi este plasat chiar în centru satului actual la 50 m de N faţă de primăria satului . Cimitirul nou al treilea se află în partea de SW a satului în margine.
În perioada interbelică cel mai mare proprietar de pămînt era Alexandru Rusu ,datorită reformei din 1921 o parte din pămînt el a dat în folosinţă găgăuzilor , care au venit din regiunea Comrat. Fiecare a fost împroprietărit cu 7 desetine de pămînt ,iar el (Alexandru Russo) ,rămînînd cu 97 ha ,avînd în afară de acest pămînt arabil vii şi livezi .
O carte bisericească de la 1922 „ Date bibliografice despre bisericile Basarabene” ,această carte e împărţită împătţită în capitole ,la capitolul IX judeţul Tighina ,care e împărţit în cinci cercuri (protopiate ) ;se alcătueşte în total din 93 parohii ,anume 5 parohii urbane cu 5 biserici şi 88 parohii rurale cu 89 biserici.
Cercul 4 cuprinde 12 parohii rurale ,a 5-a Cenac cu biserica sf.Nicolae ,zidită la 1853 din lemn ,573 gospodari de naţionnalitate romani este casa pentru preot.
Paroh preot Petru Laşcov ,de 43 ani absolveşte seminarul teologic în serviciu de la 1903 pe loc.
Cîntăreţ Serghei Crăciun de 27 ani absolveşte şcoala de cînt în serviciu de la 1919 pe loc.
A fost închis lăcaşul prin anii 1960 -1988 de autorităţile comuniste existente pe atunci . Este redeschisă cu mari modificări (învelişul de scîndură nu s-a păstrat) în anii 1988-1990.
Preoto –ereu Grigorie Cojocaru –preot paroh a bisericii sf. Niculae vine în sat la 1 septembrie 1988 . Reparaţia bisericii s-a făcut în anii 1989-1990 ,în toamna anului 1990 biserica a fost sfinţită . Majoritatea icoanelor sunt din perioada fondării bisericii şi sunt din Russia , în special din Peterbug , la comandă pentru biserica din Cenac . Interiorul bisericii e pictat în perioada 1989-1990 , iar bolta bisericii este lărgită substanţial. Serveşte la lăcaş sfînt pentru populaţia satului .
Credinţa .Toţi locuitorii sunt creştini ortodoxi , alte secte nu există .
Personalităţi remarcabile: Gheorghie Durdufi –medic cu renume.
Monumente: In centru satului se află două monumente în memoria celor cazuţi în războiul al doilea Mondial.
În anii 1941-45 au căzut pe cîmpul de luptă 68 ostaşi din satul Cenac. La acţiunele militare din Afganistan au participat 6 locuitori ai satului Cenac .
În conflictul armat de pe Nistru a căzut Enache Vladimir, care a mers voluntar la război . În perioada sovetică deportaţi au fost 2 oameni .
Unul dintre veteranii marelui război pentru apărarea patriei a fost şi Bîcos Efrem Ion ,care este decorat cu:
I -Ordinul „Slava” clasa 3
II- Medalia „ 20 ani de biruinţă în al II-lea război Mondial”
III- Medalia „30 ani de biruinţă în marele război pentru apărarea patriei”.
IV- Medalia „ 60 ani a armatei URSS”.
V- Medalia „ veteraan al muncii”.
În sat sunt 22 de veterani ai celui de-al doilea război mondial ,care au primit medalii şi diplome onorifice pentru dovadă de vitejie în război ,iar apoi pentru munca depusă în cadrul fostelor colhozurilor.
În timpl războiului pe teritoriul satului nemijlocit lupte s-au dus ,dar pe pămînturile satului între Cenac şi satul Javgur au avut loc lupte . Pe teritoriul satului a fost găsit corpul unui soldat necunoscut care a fost înmormîntat în noul cimitir .
Numărul celor căzuţi în timpul foametei nu este cunoscut .În timpul URSS se susţinea ideia că majoritatea celor decedaţi au fost jertfa unei epidemii de tif ,însă locuitorii satului relatează că epidemia nu a căpătat largă răspîndire în sat ,în schimb foametea a făcut ravagii mari ,cadavrele erau stînse cu o căruţă şi se înmormîntau în gropi comune . Şi astăzi în cimitirul de lîngă biserică se observă morminte fără tumul ,ci din contra pămîntul este lăsat faţă de nivelul actual de călcare ,acestea sunt mormintele comune din perioada foametei.
Majoritatea locuitorilor au supraveţuit în acele cumplite vremuri datorită rezervelor ascunse de autorităţile sovetice ,care sechestrau toate cerialele de la cei ce le mai aveau . Locuitorii au supraveţuit consumînd plante uscate şi verzi ,ghinzi ,scoarţă de copac ,orice se putea găsi. Foametea organizată a adus pagube imense autohtonilor . În perioada următoare locuitorii satului au contribuit la formarea colhozurilor ,construcţia edificiilor publice din sat şi la ridicarea nivelului de producţie.
Astfel încît satul Cenac a ajuns unul dintre cele mai frumoase sate din împrejurime ,iar recolta de grîne ajungînd pe locul I în raion .
Actualmente Cenacul rămîne a fi un sat bogat şi frumos cu oameni gospodari şi muncitori pentru care satul natal –este un adevărat colţişor de rai.
Primarul –Popovschi Vasile Gheorghe
Director şcolii –Popescu Mihai Ion
Preotul paroh –Cojocaru Grigorie.