— Știi de ce nu am încredere în oameni?

mă întreabă.
— Pot presupune.
— Pentru că atunci când le-am oferit sufletul meu, l-au călcat în picioare. L-au mințit. L-au lovit. L-au dezamăgit. L-au batjocorit. Și, într-o zi, mi-am spus că nu mai am încredere în nimeni.
— Într-o zi, vei găsi omul ce va avea grijă de tine.
— Am singură grijă de mine.