Nici nu părăsesc bine tărâmul gândurilor şi al speranţelor închipuite,

că auzul îmi este încântat de un mic concert al unor păsărele vesele. Pe
pervazul geamului, câteva păsărele se desfată în razele călduţe ale
discului de aur. Stau nemişcate ca nişte stane de piatră, dacă nu ar
glăsui ai putea jura că sunt nişte bibelouri de porţelan. Cred că sunt
la un concurs, altfel nu-mi explic ciripitul din ce în ce mai tare.
Ciripesc cu atâta voioşie încât sufletu-mi posac, de recentele amintiri
întristătoare, se luminează fără întârziere. Se gudură ca nişte căţei
iubitori pe lângă fereastra casei, după care aruncă ultimele sunete
puternice din piepturile mici. Se ridică apoi în aer şi cu fâlfâituri
iuţi se depărtează.