NIMENI...
La un colț de stradă-ngusta
Printre atâția trecători,
O femeie mai în vârstă
Vindea buchete de flori.
Avea ochii înlăcrimați
Părul alb, privirea blândă,
Pantofii decolorați
Și o rochie veche, ruptă.
Era în genunchi bătrâna
Parcă se ruga la sfinți,
Întinzându-și tristă mâna
Trecătorilor grăbiți.
Mulți treceau nepăsători
Nimeni nu lua o floare,
Pe cer norii călători
Se strângeau vestind a ploaie.
Era început de toamnă
Și lumea părea grăbită,
Târziu se opri o doamnă
La femeia amărâtă.
Ia măicuță zece lei
Că nu am să-ți dau mai mult,
Am și eu bătrânii mei
Și părinți ce m-au crescut.
Și n-aș vrea să-i văd aici
Pe o mar