Acuma doresc sa va fac o poveste...!

Poveste se numeste:Maia si vrajitoriile
Deci haideti sa incepem:
Capitolul 1I. Familia de vrăjitoareA fost o dată o familie de vrăjitoare: mama, fiica şi mătuşa. Cele trei locuiau într-un orăşel de la marginea unei păduri întunecate, loc cunoscut în toată lumea pentru vrăjile ciudate care se petreceau acolo.Mama vrăjitoare şi tuşa vrăjitoare erau printre cele mai pricepute din zonă şi toţi oamenii obişnuiţi se cam fereau de ele. Umblau îmbrăcate în haine zdrenţuroase cu pălării ponosite îndesate peste pletele albite de vreme. Aveau negi scârboşi şi râsete înfricoşătoare. Nimeni nu îndrăznea să se apropie de casa lor cu acoperişul negru şi strâmb. În curte creşteau lilieci şi pisici negre. Pe râuleţul din faţa casei lor pluteau dovleci sculptaţi ameninţător. Bucătăria şi cămara erau pline de borcane cu tot felul de cozi de şopârlă, urechi de liliac şi esenţe urât mirositoare.Vrăjitoarea cea mai tânără, Maia era mai degrabă o fetiţă frumoasă şi neîndemânatică. Toate vrăjile îi ieşeau pe dos. Toate licorile ei magice aveau gust de sirop de zmeură şi nimeni nu se speria de ea vreodată. Avea părul blond şi frumos ondulat, ochii mari şi purta fel de fel de rochiţe colorate pe care şi le croia singură. Degeaba o certau mama şi tuşa să poarte pălării uriaşe ca ale lor şi să meargă la şcoală călare pe mătură. Maia nu voia să îşi sperie prietenii şi îşi dorea să fie tratată ca un copil normal.Într-o dimineaţă tuşa a insistat să o conducă la şcoală cu mătura.
- Eşti vrăjitoare şi vrăjitoare o să rămâi toată viaţa, fie că îţi place, fie că nu! Copiii ăia nesuferiţi de la şcoală trebuie să înveţe să te respecte şi să se teamă de tine!
- Dar tuşi, eu nu vreau să le fie frică de mine…Sunt prietenii mei şi o să-i sperii dacă trec cu mătura pe deasupra capetelor lor.
- Mergem cu mătura şi cu asta basta!......CONTINUI CAND AM 3 PARERI MAXIM DESPRE POVESTE SI DACA POZA PRINCIPALA ARE 50 LIKE-URI