De-aș fi știut că anii fug

Și moartea este atît de-aproape
N-aș mai lăsa să ma distrug
Și nici n-aș crede în iubiri mioape.
De-aș fi știut că anii zboară
Aripi și eu mi-aș construi
Să-mi străbat lumea mea interioară
Ca tu sa nu mi-o mai poți nărui.
Mi-ai răpit toată frumusețea
Și sufletul mi l-ai secat
Inima fiindu-mi plină cu blindețea
Tăcut-am cînd..tu, m-ai trădat.
De-aș fi știut că trece tinerețea
M-aș fi născut precum un rîu
Să curgă apa cu tristețea
Iar eu ca iarba primăvara să reînviu.
Eu m-am născut un muritor
Cu ani puțini și aceia grei
Împărțindu-i cu un trădător
Ce a oferit tot ce-am avut, altei femei.
Text:Nicoleta Buga (Vozian)