Astazi am deschis ochii, m-am dat jos din pat si am putut sa simt mirosul de toamna, vantul mi-a soptit ca nu mai e mult pana totul va fi bine ...

inainte mi se parea ceva normal, era ceva care mi se cuvenea , azi sunt recunoscatoare si fericita ca pot face asta, ca pot simti asa...Fiecare zi se asterne peste o pagina nou-nouta, iar noi avem penita pentru a scrie povestea si noi putem sa facem din ea o poveste trista sau fericita, e alegerea noastra.
Si cateodata simt sa fiu trista si e in regula sa-mi dau voie sa fiu asa, ma simt vulnerabila si debusolata si e ok sa las starea asta sa se consume atata timp cat stiu care este motivul si ea nu devine starea mea normala.
Cred ca la un moment dat daca te tot chinui sa fii doar “bine” se strang niste lucruri in subconstient care pe termen lung ar face mult rau asa ca prefer sa las tristetea sa plece usor usor atunci cand o simt...
Poate iti suna cunoscut.
Melancolie de toamna🍁🍂