Ce înseamnã a fi badantã, Într-o tarã-ndepãrtatã?

Cuvântul îngrijitoare Vã spune ceva,oare? Pleci din tara-n care te-ai nãscut Într-un loc necunoscut, Într-un tinut strãin..cu spini Ca sã îngrijesti bãtrâni! Cum e viata de badantã? Tu nu vei sti niciodatã.. Dacã n-ai gustat din ea..din plin, Sã-i simti amarul...pelin! În pat strãin te trezesti de dimineatã Cu lacrimi ce se preling pe fatã, Incepi o nouã zi de servitoare Schimbi bãtrâna,calci,faci de mâncare! Mirosul greu,întepãtor de urinã Te poartã cu gândul la o cocinã, Te-ntrebi,ce-ai gresit în viatã? Te vezi un om umilit..fãrã sperantã! Zi si noapte închisã,în închisoare Douã ore pe zi iesi sã vezi soare, Mergi în parc sã respiri un pic de aer curat Si iar te-ntorci la sters....rahat! Suporti umilinte, cu capul aplecat Privind pãmântul cu sufletul îndurerat, Asculti si te supui orbeste Dar orice faci,în ochi strãinului tot nu vei creste! Mereu trebuie sã fi cu zâmbetul pe fatã Chiar dacã inima te doare,si-n jur totul e gheatã, Nu poti sã plângi,nu poti sã te jelesti, Si nu ai dreptul sã te îmbolnãvesti! Dacã te imbolnãvesti,nu te simti bine Esti aruncat în stradã,mai rãu ca si-un câine, Când nu mai ai putere,fãrã milã-ti spun, -Aceasta-i casa mea,iar al tãu e acel drum! Trãim pe-un tãrâm al sperantei si suntem sclavi Suntem noi,,badante"ce-ngrijim bolnavi, Asteptând vesti din tarã,am uitat ce-nseamnã fericirea, Naivi mai sperãm,la usa noastrã sã batã iubirea! Zburãm prin nori de iluzie cu capul aplecat Având un suflet mare dar totusi...secat, Plini de sperante goale,trãim puternicul fior Lipsiti de mângâiera celor dragi,ducem a lor dor! Trebuie sã ai mare rãbdare si nervi de otel Sã nu devii ca ei...sã-ti sune-n cap un clopotel, Sau cum imi zise,o prietenã îngrijitoare Sã nu ajungi sã prinzi fluturi,ce nu stiu sã zboare! Printre strãinii care te-nconjoarã Si dorul de casã ce te omoarã, Devii tot mai tristã mai dezamãgitã Si uiti,cum este viata fericitã! Strãinul nu va întelege niciodatã Ce dor porti,de ce esti supãratã, Durerea mare ce o simti în piept Si lacrimile ce pe fatã-ti curg,încet! Ne vindem sãnãtatea pentru bani Si pierdem departe de-ai nostri prea multi ani, Muncim pentru strãini,pe ei îi îngrijim Nu ne gândim cã mâine,poate,n-o sã mai fim! Sã nu mã judecati prea dur,prea tare, Cã stiu de bani avem nevoie fiecare, Dar sã avem si-un pic de demnitate Sã nu ne lãsãm cãlcati în picioare...prin strãinãtate!