HAI SĂ NU NE MAI MINȚIM ... Rău mă doare, lume dragă , Faptul că mereu mințim Și aproape-o viață-ntreagă Rar de tot ne mai iubim ! ... , Rău mă doare și mă frige Faptul că nu prețuim Adevărul, ce se stinge Din motiv că nu-l dorim ! ... Cum de ne putem permite Să ne umilim mereu Și nu vrem să ținem minte Ce ne spune Dumnezeu ?! ... , Cum de Omul nu-nțelege C-am ajuns nesuferiți Și că Domnul ne va șterge Visul de-a fi mântuiți ?! ... , Cum de nu luăm aminte Că avem a da răspuns Pentru faptele urâte , Care nu țin de Isus ?! ... , Cum de nu ne doare capul Că ne umplem de păcat Și Îl facem pe Înaltul Să devină întristat ?! ... Și de nu-i dăm ascultare , Toți avem a putrezi În pământul veșnic, ca
NUMAI LUI DĂ-I JURĂMÂNTUL ... Știu că-ți este greu pe suflet În această lume moartă Și că nu-ți mai arde-a zâmbet , Când ți-o vezi înstrăinată ! ... , Știu cam cât de tare doare , Când o vezi cum stă departe De-Adevăr și Cerul, care O tot apără de moarte ! ... , Știu că dânsa nu o dată , - Fiind plină de păcate , - Ți se pare desfrânată Și-necată-n răutate ! ... Cam de asta și te doare Sufletul plin de Credință , Când observi cum lumea moare Fără-a ști de pocăință ! ... Greu îți vine să faci parte Dintr-o lume ce nu știe A se apăra de moarte Și de strașnica urgie ! ... , Însă Cerul nu te lasă Să rămâi descurajată De o lume demult falsă Și demult dezordonată ! ... El mereu te va susține Și-
DACĂ NU TU, ATUNCI CINE ... Dacă nu tu, atunci cine Să mă facă înfrățit Cu-amintirea, care vine Să-mi dea chip de fericit ?! ... Numai tu-mi aduci aminte Cum, în doi, la sărbători , Arhiplini de gânduri sfinte , Culegeam, prin crânguri, flori ! ... , Cum mi te luam de mână Și mergeam înspre izvor , Unde apa-i cristalină Mi te aștepta cu dor ... Aici, îți vorbeam, cu sete , Despre oamenii din sat , Răscolind, pe îndelete , Amintiri de neuitat ... Tot aici, plin de feeric , Îți vorbeam, la nesfârșit , Despre satul meu istoric Și nespus de îndrăgit ... Doar aici eram în stare Să-ți spun cât de mult doresc Să mă-ntorc la vatra,-n care Aș simți că-ntineresc ! ... , Dar așa a fost să fie Că dest
FUDULIA FĂRĂ MARGINI ... De Blajini, cândva, pe vremuri , Toată lumea se-mbrăca În ce-avea mai nou, drept schimburi , Și la Cimitir pleca ! ... Întreg satul făcea cale Înspre vechiul Cimitir Și-aprindea o lumânare Pentru neamul său martir ! ... Orișice pomană dată Pentr-un suflet decedat , Pe atunci, era luată Drept ceva de neuitat ! ... , Orice sacră rânduială , Ce-avea loc în Cimitir , N-arăta a aiureală Și-a cădere în delir ! ... În a mea copilărie , Lumea nu se fudulea Cu bogata-i avuție , În pomeni,- nu se-ntrecea ! ... , Pe când azi, lumea ne vine , Târâind spre Locul Sfânt Frigidere și combine , Și le-nșiră pe mormânt ... Fudulia fără margini A ajuns în orice sat ... , Chiar și-n c
PENTRU CEI NECREDINCIOȘI ... Cât de bine-ar fi în Țară , Dacă Omul s-ar feri De păcatul ce omoară Și te face-a suferi ! ... , Cât ar fi de minunată Starea sufletului tău , Dacă Omul niciodată N-ar uita de Dumnezeu ! ... , Cât ne-ar fi de preacurată Dragostea, pe-acest pământ , Dacă nimeni, niciodată N-ar scuipa pe Legământ ! ... Am trăi o viață,-n care Nimeni nu ar îndrăzni Să iubească la-ntâmplare Sau să aibă a minți ! ... , Am trăi dumnezeiește Și am fi pe veci legați De Isus, care-Și dorește Să ne aibă preacurați ! ... N-am umbla cu fofârlica Toată vremea, cât trăim , Nici n-am fi-nfrățiți cu frica , Ce ne-ncurcă să iubim ! ... Am fi cei pe care Domnul Îi așteaptă-acolo, Sus , Unde absol