CUNOSCÂNDU-MI-L PE DOMNUL ... Dac-ai ști, ființă dragă , Cât de tare, azi, mă doare C-am trăit o viață-ntreagă Fără-a-i da și o valoare ! ... , Dac-ai ști ce rău îmi pare C-am tot fost străin de Domnul , Care m-a creat și care Încă-mi mai veghează somnul ! ... Nu-i tratam cu vehemență A Sa Forță și Valoare , Când greșeam în permanență Și uitam să-i cer iertare ! ... Fiind tânăr și puternic , Rar de tot gândeam la Dânsul Și-acum stau în întuneric , De unde-mi aud doar plânsul ! ... , Însă-un val de gânduri grele Face, totuși, de îmi duce Toate visurile mele Spre Cel răstignit pe Cruce ... Doar aici, doar lângă Domnul , Astăzi, aș putea obține O iertare și îndemnul De-a trăi ceva mai bine !
CUM SĂ POT SĂ NU-I ADOR ... Ca să nu mă simt departe De-al meu Neam de obrejeni , Uneori și-n plină noapte Mă tot văd printre săteni ! ... Încă din Copilărie Dat mi-a fost să fiu legat De-a lor sacră Modestie , Care veșnic m-a frapat ! ... , Încă din Copilărie Port în suflet Chipul lor , Ce-l văd plin de Omenie Și pe care îl ador ! ... Gospodari în toată firea , Ei și astăzi reușesc Să-și găsească Fericirea Pe pământul, ce-l muncesc ! ... Și-mpreună, plini de Viață , Merg, smeriți, spre Viitor , Însoțiți de-acea Speranță Care ține de Ogor ... , Cum să pot să nu-i ador ?! ... Leonid Certan 09 octombrie 2020
DORNIC DE-A NE ÎNTREGI ... Dat fiind că gându-mi este Veșnic îndreptat spre tine , Întreg sufletu-mi dorește Să te vadă lângă mine ! ... , Întreg corpul îmi vibrează De emoții pozitive Și mi se debarasează De cele ce-s negative ! ... , Întreg dorul mă îndeamnă A-ți simți cât mai aproape Preafrumosul chip de doamnă Și de-a sta pe mal de ape ! ... Și-acel sentiment cucernic Față de a ta făptură , - Devenind tot mai puternic , - Ia o altă-ntorsătură ! ... El așa și mă convinge De-a te mângâia pe față , - Ca mai mult să n-am a plânge C-am pierdut orice speranță ! ... Și-atunci mi te iau de mână Și-ți sărut dulcea guriță , Pe care mi-o vreau stăpână Peste-ntreaga mea ființă ... Și-ți tot mângâi
DORUL BASARABIEI ... Prutul curge printre maluri , Despărțindu-ne în două , Și-am ajuns străini de neamuri Și de Europa Nouă ! ... Pe cel mal, se află Mama , Care după noi tânjește , Iar pe-acesta, ne stă Vama Și ne ține ca în clește ... Și-au ajuns basarabenii Să tot facă rând la vamă , Căci acuma, moldovenii N-au acces la Țara-Mamă ! ... Am fost divizați în două Nu de Prutul care curge , Ci de o Putere nouă , Ce ne fură și distruge ... Prutul n-are nicio vină C-am ajuns orfani de Mamă Și-acum oamenii suspină , Stând în rânduri pe la vamă ! ... Însetați de libertate , De-a fi iarăși împreună , Ei se trag înspre Cetate , La Ștefan, la Țara-Mumă ! ... Basarabia,- orfană Și trecută doar p
CÂNTEC DULCE, PLIN DE FARMEC ... Doamne, ce frumos ne cântă Păsările prin verdeață , Prin copacii plini de frunze Și de ramuri, ce-i înalță ! ... Cum se face dimineață , Ele-ncep o simfonie Cunoscută de o viață Drept superbă melodie ! ... Încălzindu-se la soare Și-ntrecându-se prin salturi , Fac ce fac și tind să zboare , Tot pierzându-se-n înalturi ! ... , Apoi iar revin prin ramuri Și din nou încep să cânte Cântec dulce, plin de valuri Și de sunete-ndrăgite ! ... Farmecul ce ni-l creează Sutele de păsărele , Face de ne-naripează Și ne leagă, strâns, de ele ... Și cât ziua e de mare , Savurăm dulcea plăcere , Ce ne ține-n relaxare Și ne-adaugă putere ... Fiind parte a Naturii , Ele vin să