S-a schimbat Destinul

Capitolul:6
Dau să plec dar Max mă apucă de mână şi mă întoarce spre el. Mă lipeşte de corpul lui tare. Eu eram în stare de şoc. Cu ce îndrăzneală face asta?
Eu: Ce faci? Lasă-mă.
Max: Nuu.
Eu: Da. Lasă-mă boule.
Max: Aşa de tare mă urăşti?
Eu: De unde ai luat-o?
Max: Ştiu sigur că ţi-ai imaginat că acel sac eram eu.
Eu: Da. Şi asta nu e tot. Nu trebuia să faci ceea ce ai făcut în baie.
Max: De ce? Nu ţi-a plăcut?
Eu: Mă crezi c***ă?
Max: De unde ai luat-o?
Eu: Atunci de ce te comporţi aşa cu mine? Şi dă-mi drumul o dată.
Max: Aşa cum?
Eu: Ştii prea bine... Şi dă-mi drumu...
Max: Nu.
Eu: Ce vrei de la mine?
Max: Nimic.
Eu: Atunci lasă-mă.
Atunci de noi s-au apropiat nişte băieţi.
??: Ce faceţi porumbeilor? Încurcăm?
Eu: Nimic.
??: Păi dacă nimic, atunci vino cu noi o să ai ce face.
Max: Hey, las-o. Dute şi găseşte-ţi alta. Este a mea.
Spune accentuând ultimul cuvânt.
Eu mă uitam cu faţa mască la ei.
??: Nu cred, văd că staţi degeaba.
Max s-a înfuriat un pic. Atunci s-a întors cu faţa la mine. A venit la mine mi-a pus palmele pe obraji şi m-a sărutat. Nu iam răspuns, stăteam stâncă. Nu ştiam ce e cu mine.
??: Ooo, bine. Noi vă lăsăm.
Şi ei au plecat.
Atunci Max mia dat drumul.
Eu:Tu?... Acum?.... Tu pe mine?
Max: Da. Eşti dulce.
Atunci iam lipit o palmă peste obraz că nu se aştepta. Chiar a fost bună.
Eu: Nu îmi mai apărea în cale.
Max: De ce?
Eu: Te rog, nu îţi mai bate joc de mine.
Max: Dar nu îmi bat joc.
Eu: Aham. Gata eu plec acasă.
Max: OMG? 😯
Eu: Ce sa mai întâmplat?
Max: Eu nuştiu drumul spre casă...
Eu: Ce? 😂
Max: Da. Eu nu am fost niciodată pe aici...
Eu: Şi ce vrei de la mine?
Max: Ajută-mă.
Eu: Offf, bine, mergi la mine acasă dar nu te apropii de mine, şi nu te atingi.
Max: Dar...
Eu: Dacă nu îţi convine rămâi aici...
Max: Bine.
Ne-am pornit spre casă. Încă eram furioasă pe el. Chiar m-a umplut cu furie.
Max: Spune ceva...
Eu: Ce?
Max: Nu ştiu. Despre tine spune ceva.
Eu: Nu am ce să spun.
Max: Trebuie să fie ceva.
Eu: Tu nu înţelegi să mă laşi în pace?
Max: De ce?
Eu: Aaaaaaaa, tu nu înţelegi că îmi faci numai rău, cu ce drept te etingi de mine? Mă săruţi parcă aşa fi păpuşă. Eu nu înţeleg, ţie ţii tot una ce simt eu. Poate mă zgârâie şi pe mine la suflet. Încearcă să fii şi tu mai altfel la caracter. Poate atunci se va schimba ceva. Dar aşa nu...
Am spus totul foarte repede şi cu nervii la pământ. Parcă lacrimile erau gata să curga, dar nu, nu le-am lăsat. Eu nu plâng, mai akes oentru un nesimţit ca el.
Max: Eu...
Eu: Gata.
Şi am plecat înainte spre casă. Gândul că o să doarmă la mine, nu mă lăsa. De ce iam propus? Ce proastă sunt.Ce a fost în capul meu când l-am chemat.
Max: Stai...
Nu l-am mai ascultat şi am plecat acasă. El mergea după mine.
Am intrat în casă şi m-am dus direct în camera mea. Am încuiat uşa, deşi nu ştiu de ce am făcut asta. Nu îmi este frică de el.
Mi-am lăsat rucsacul jos şi m-am trântit un pic pe pat. M-am ridicat încet şi am plecat la baie.
Am scos hainele de pe mine şi am intrat în duş. Am încercat să arunc şi să scot toate gândurile mele şi sa se scurgă şi să plece prin canal, la fel ca apa de la duş. După ce am făcut duşul, sincer de unele am scăpat dar de sărutul acela nu. Mi-am înfăşurat un prosop în jurul corpului, care îmi venea la 30 cm sub fund.
Am ieşit din baie ca să îmi aleg pijamalele. Dar mască am fost când l-am văzut pe Max pe patul meu. Nu! Asta nu se poate, are prea mult tupeu în el, de unde îl are? Nu era aşa, de ce s-a schimbat. Nu putea rămâne aşa cum era?
Eu: Ce faci aici?
Max:Sexy ţinută.
Eu: Taci!!!! Şi ieşi acum!
Max: Hoo, gata ies.
Eu: Mai repede.
El a ieşit din cameră iar eu am îmbrăcat repede pijamalele.
Apoi m-am culcat.
Dimineaţă m-am trezit, mi-am făcut rutina şi m-am îmbrăcat aşa.