SATUL MEU – frumos meleag! (By RAN)
O, da așa și este
Când vorbesc de satul meu
Inima îmi înflorește
Și sunt veselă mereu.
Satul meu e Colibași,
Și acum dacă-mi dai voie…
Defapt și fără să mă lași
O să vorbesc pe-ndelete-n voie.
Satul meu… o, sat vestit,
De pe lunca Prutului.
În el dacă ai pășit
Piere și urma dorului.
Are-al meu sat un mister,
Ce mister o să rămâie,
Mereu va fi acolo-ntr-un ungher
Ceva ce-n suflet o să te mângâie.
Focul inimii se stinge
Când doar pragul i-ai călcat.
Globu-ntreg cât el cuprinde
Nu-i loc mai scump ca al meu sat.
„Colibași” – frumosu-i nume
Peste tot e răspândit,
Orice colțișor din lume
Despre el a auzit.
Colibășenii noștri-s harnici
Şi sunt meșteri de t
1. Ianuarie… douăzeci și doi în calendar,
Nu pot trece de ziua asta fără habar.
Dar astăzi n-o să scriu despre: „c-a fost o tragedie…”
Azi o să scriu doar despre ce mi-a fost mai scump mie.
2. Scriu despre mama, despre prima mea iubire,
Desprea aceea care m-a crescut fără jignire.
Scriu despre ea, ființa ce mereu
În ruga ei de seară amintea numele meu.
3. Acea ființă care chiar să și vrei n-o uiți,
Ce pentru-a ei copii trece râuri și munți.
Se jertfește pe sine pentru odrasla ei,
Care la orice lacăt găsește mereu chei.
4. Ești tipărintă-n suflet, de-acolo nu dispari,
Și uneori în vise cu chipu-ți blând apari.
-Îți mulțumesc o Doamne pentru că am avut
Așa scumpă comoară în t