Tilul este încă în proiect .....................................

Pustiu-ți macină trăirea
Nu e de azi, așa-ți e firea
Nu e de vină doar iubirea
Prea des te chinuie dezamăgireaCui întrebări acum să-i pui
Te simți uitat și-al nimănui
Și nici nu poți să te destăinui
Să plîngi pe umărul oricuiDe ce și cum te-ntrebi frecvent
Răspunsul însă nu e consecvent
Lași în trecut tot ce-i prezent
Pe-alocuri chiar te crezi dementDar cauți totuși o ieșire
E bun-acum orice pornire
Încerci să dai o definire
De existență-n izgonireEști personalitate-n devenire
Dar ce-ți lipsește e-mplinire
Să nu te temi de-o izbucnire
Căci e-un revers pentru mocnireGîndești, iubești, atunci trăiești
Pe-alocuri plîngi, apoi zîmbești
Dar poate singurul tu ești
Care mai crede în poveștiÎn vise, ceruri și minuni
Nu-ți sunt călăi, prieteni buni
Nu merită să te răzbuni
Dar fă în schimb promisiuniPromite-ți că vei fi mereu
Un optimist, chiar de-ar fi greu
Fă bine, nu gîndi la rău
Și-l vei avea amic pe Dumnezeu