...

STII?...
OMULE, natură slabă, un*te-ndrepți cu-atâta grabă?
Tot zorești spre nicăieri, tu nu vezi că mâine-i ieri?
Fă popas, te odihnește, nu trăi așa hoțește,
Care ți-i în viață țelul, SUFLETUL sau Portofelul?
Ia cumva o cale nouă și le-mpacă pe-amândouă,
Nu o ține-ntr-un hei-rup, ai și SUFLET nu doar TRUP!
Lui ce-i dai, cu ce-l hrănești, răsăritul îl privești?
Dăruiești, primești IUBIRE, știi ce-nseamnă FERICIRE?
OMULE, încetinește, goana asta obosește...
Lasă pasul mai ușor, n-ai putere de tractor!
Plimbă-te, miroase-o floare, vindecă ce te mai doare,
Fugi de rău, cât poți fă bine, doar ce dai îți aparține...