....

VIAȚĂ, VIAȚĂ DE CE TRECI? ...
VIAȚA mi-a dat de la început,
O pereche de pantofi prea mari;
Mi-a legat prea strâns șireturile...
Și-am mers așa...prin ani, cum am putut;
M-am mai poticnit, am mai căzut...
Dar am continuat să merg.
Mi-am păstrat pantofii curați;
Erau...de VIAȚĂ, dați!
M-am gândit că, poate, mai devreme sau mai târziu
Îi va cere înapoi....
Nu i-a cerut...
Dar eu simt că nu-i mai pot purta.
"Desfă-mi șireturile de la pantofii tăi, VIAȚĂ!"
- Ți-i voi da!
Desfă-mi nodurile pe care doar tu știi cum mi le-ai făcut!
Hai, lasă-mă să fug desculță prin timpul ce-a trecut!
Eu știu că ce s-a dus nu mai vine, dar lasă-mă!
E alegerea mea…
Lasă-mă să-mi adun speranțele pierdute,
Să-mi spăl fața cu rouă de dimineți neîncepute.
Să-mi scald SUFLETUL în "curcubeul" unei lacrimi de dor!
Lasă-mă să- mi strâng visele spulberate de vârtejul vântului
în căușul palmelor...
Și...cine știe...
poate voi găsi o fărâmă de fericire!
Lasă-mă s-alerg prin amintirile mele!
Și...să mă bucur de ele!
Hai, VIATĂ, desfă-mi șireturile astea, pe care, le-ai înnodat atât de strâns…
Mai lasă-mă, să simt că mi-e dor! ...
Nu mai vreau să merg...vreau să zbor!"... https://www.youtube.com/watch?v=dP-YEOXfghk