Fii un om cu suflet mare Fii ca râul care curge Printre dealuri şi câmpii. Fii ca vântul care fuge, În codrii veşnic vii! Fii ca o mamă fericită Când îşi ţine copilul în braţe Şi cu vocea obosită, Îl dezmiardă cu dulceaţă. Fii ca ţăranul care îşi ară Palma sa de pământ. Şi speră să aibă bucata lui de pâine, Fără să fie dator nici când. Fii ca pomul care înmugureşte În zorii primăverii. Fii ca luna care răsare, Când se lasă amurgul serii! Fii ca pasărea care zboară Cu aripile întinse în vânt. Fii ca ploaia cea de vară Care cade cu stropi mari pe pământ. Fii ca soarele care răsare În fiecare zi pe cer. Fii un om cu suflet mare Şi cu inima la fel! poezie de Vladimir Potlog (19 decembrie 2023)
Fii un om cu suflet mare Fii ca râul care curge Printre dealuri şi câmpii. Fii ca vântul care fuge, În codrii veşnic vii! Fii ca o mamă fericită Când îşi ţine copilul în braţe Şi cu vocea obosită, Îl dezmiardă cu dulceaţă. Fii ca ţăranul care îşi ară Palma sa de pământ. Şi speră să aibă bucata lui de pâine, Fără să fie dator nici când. Fii ca pomul care înmugureşte În zorii primăverii. Fii ca luna care răsare, Când se lasă amurgul serii! Fii ca pasărea care zboară Cu aripile întinse în vânt. Fii ca ploaia cea de vară Care cade cu stropi mari pe pământ. Fii ca soarele care răsare În fiecare zi pe cer. Fii un om cu suflet mare Şi cu inima la fel! poezie de Vladimir Potlog (19 decembrie 2023)
Plânge toamna Plânge toamna cu frunze ruginii, Peste ochii tăi iubito şi peste câmpii. Plânge toamna peste meleagul nostru sfânt, Peste iarba care se ascunde în pământ. Plânge cum plânge o mamă după copiii săi. Toamna plânge peste copacii goi de pe alei. Iubito dacă vrei pot să rog toamna, Să numai plângă peste ochii tăi. poezie de Vladimir Potlog (2 noiembrie 2022)