Am o mămică sfântă, care mi-a fost alături cu trup și suflet în cele mai negre hăuri, a alergat după mine pe cele mai ascuțite muchii de prăpastii și a făcut tot ce a putut și n-a putut ca să-mi ușureze greul și amarul mereu, uitând de propriul confort, iertându-mi tot, răbdându-mă când nici eu nu mă mai suportam, fiindu-mi scut, mângâiere, izvor nesecat de dragoste și înțelegere... Și tot la ea fug și acum cu orice reușită, orice bucurie, pentru că știu că ea se va bucura de 10 ori mai mult pentru mine... Din dorința de a ne ocroti, de a fi aproape, de a ne feri de rău, s-a izbit uneori de ziduri, de neînțelegere, pentru că, na, așa sunt copiii mari - grăbiți, vajnici, cu probleme, cu timp
S-a stins... Cuminte și tăcută, gârbovită de o viață mult prea grea, în liniște, în vârful degetelor, să nu deranjeze pe nimeni... Atâtea nu i-am spus, atâta dragoste pe care nu am reușit să i-o arăt, pentru că nu știam cum, pentru că îmi părea că știe și așa, pentru că mereu îmi părea că mai avem atâta timp la dispoziție, pentru că mereu eram așa de ocupată cu toate și numai pentru ea nu găseam timp... Nu mi-am imaginat vreodată cât gol va rămâne în sufletul meu după ea... Tot încerc să mă adun cu gândurile, dar tot ce văd în fața ochilor e chipul ei frumos și luminos, pe care nici ridurile adânci nu au reușit să-l umbrească...
Mă întreba uneori, parcă în glumă, dar cu atâta durere în priv
Astăzi am înmormântat-o pe mama... E căsuța pustie și plânge după mama... Urlă câinele singur în poartă... Am rămas cu sufletul pustiu și gol..... Citeam statuturi despre cât e de greu fără mamă... Nu le pătrundeam sensul... Abia când treci prin așa momente durerea te pătrunde până dincolo de inimă... Dacă s-ar întoarce timpul, multe le-aș face altfel pentru mama care m-a crescut fără tată de la 3 luni... O, MAMĂ, dulce mamă... Unde ești? Unde ești, mamă?.......... Iubiți și pretuiți mamele, îngerii noștri din astă viață......