Cuminte și tăcută, gârbovită de o viață mult prea grea, în liniște, în vârful degetelor, să nu deranjeze pe nimeni... Atâtea nu i-am spus, atâta dragoste pe care nu am reușit să i-o arăt, pentru că nu știam cum, pentru că îmi părea că știe și așa, pentru că mereu îmi părea că mai avem atâta timp la dispoziție, pentru că mereu eram așa de ocupată cu toate și numai pentru ea nu găseam timp... Nu mi-am imaginat vreodată cât gol va rămâne în sufletul meu după ea... Tot încerc să mă adun cu gândurile, dar tot ce văd în fața ochilor e chipul ei frumos și luminos, pe care nici ridurile adânci nu au reușit să-l umbrească...
Mă întreba uneori, parcă în glumă, dar cu atâta durere în privire, dacă o să plâng la înmormântarea ei... De unde să știe ea, mititica, că eu o să fiu la mii de kilometri depărtare și nici n-o să fiu acolo să o petrec în ultimul ei drum?.... În hohote plâng, duruta mea bunică, dar ce folos?!...
Iartă-mă, bunica mea scumpă, blajină, pentru toate îmbrățișările pe care nu ți le-am dat... pentru toate poveștile neascultate... pentru toată așteptarea.... Vei rămâne mereu vie în amintirea mea, cum îmi fluturai de fiecare dată la geam când veneam de la școală, când mergeam după apă la fântână, când veneam de la Chișinău, cum îmi dădeai câte o nucă sau o bomboană din buzunarul fermecat, deși atât de tare îți plăceau și matale... Și deși nu vroiam, mereu mă prefăceam că "taman de astea îmi plac"... Iar mata îmi spuneai bucuroasă că anume pentru mine le-ai păstrat...
Mă cutremură gândul cât ți-e de frig acum... cât de pustie ți-a rămas căsuța și cât de trist e câinele care așteaptă umil să deschizi ușa.... cărărușile matale pustii... Credeam că am învățat să prețuiesc timpul, viața, oamenii, să le arăt toată dragostea pe care le-o port, dar anume de mata am uitat... Atât de cuminte te lipeai de telefon când vorbeam cu mămica, „să auzi privighetoarea ceea”... Aș lăsa acum tot și aș veni să stăm de vorbă pe lejancă, să-mi povestești istorii din viața matale care n-ar încăpea nici în zece cărți, să îți ascult tot "of"-ul, să te cuprind și să-ți spun că te iubesc, pentru că nu știu dacă ți-am spus-o vreodată.... Iartă-mă....
Присоединяйтесь к ОК, чтобы посмотреть больше фото, видео и найти новых друзей.
Комментарии 5
Tu nu mai eşti, tu ai plecat în cer....
Imi este dor de tine , mama......
Dumnezeu să te odihnească în pace şi să aibă grijă de tine .... sper din inimă să-ţi fie mult mai bine acolo decît aici...
Aș veni la mormântul tău, bunică
Ca să-ți aprind o lumănare,
Să mai vorbesc un pic cu tine
Să-ți spun cât sufăr și mă doare ....
Ți-aș spune că la tine acasă
E totul cum ai lăsat matale
Ți-aș spune, că mi-e dor de timpuri,
Mi-e dor să facem o plimbare
Să mergem iarăși prin padure,
Să strângem lemne și burezi,
Să strângem frunzele uscate
Lângă tine să mă așez ...
Să povestim ca altă dată
Și tu, ca să mă miluiești
Și eu să te cuprind, bunică,
Să-ți spun cât de mult îmi lipsești .....
...ЕщёO lună de durere!
Aș veni la mormântul tău, bunică
Ca să-ți aprind o lumănare,
Să mai vorbesc un pic cu tine
Să-ți spun cât sufăr și mă doare ....
Ți-aș spune că la tine acasă
E totul cum ai lăsat matale
Ți-aș spune, că mi-e dor de timpuri,
Mi-e dor să facem o plimbare
Să mergem iarăși prin padure,
Să strângem lemne și burezi,
Să strângem frunzele uscate
Lângă tine să mă așez ...
Să povestim ca altă dată
Și tu, ca să mă miluiești
Și eu să te cuprind, bunică,
Să-ți spun cât de mult îmi lipsești .....
Dar sunt departe de mormântul ,
În care zace trupul tău
Eu te îmbrățoșez cu gândul
Eu te aștept, îngerul meu
Să vii în somnul meu de noapte
Să fii în gândul meu de zi
Cât voi avea zile pe lume
În rugă te voi pomeni
A trecut o lună, bunică
Sufletul meu plânge și tace
De parcă l-ai luat cu tine
El e îndurerat și zace.