FOST-AU VREMURI
Fost-au vremuri când odată,
Oamenii erau uniți.
Lumea simplă și săracă,
Dar copiii fericiți.
Se trezeau pe la vre-o patru
Când cocoșii mai dormeau.
Luau mâncarea-n torbă,sacul
Și la cules tutun plecau.
Iar dimineața pe răcoare
Cât frunzele erau cu rouă,
Culegeau rânduri de țoale
Până pe la ora nouă.
Apoi cu toții grămăjoară,
Când soarele a răsărit
Înșirau tutun pe sfoară
Și se numea-la șfăruit.
Când soarele era pe culme
Și razele frigeau cu foc,
Lumea se aduna la umbră
Ca să mănânce la un loc.
Se așezau pe iarbă jos.
Masă fiindu-le un ziar.
Mâncau mămăligă boț,
Ceapă verde și mărar.
Cu mâini cleioase și murdare
Rupeau pâinea în bucăți
Și pâinica cea amară,
Era cel