Doamne cum erau odată ,oamenii de buni,
Adunau piatră cu piatră ,și făceau fîntîni.
Nu doreau ca să le sape , în ograda lor,
Dar în drum să se adape , orice trecător.
Doamne!parcă și mai harnici , oamenii erau.
Buni la inimă și darnici , manual lucrau,
Ei munceau cu dărnicie , erau sănătoși,
Căci erau născuți din glie ,și mai credincioși.
Mai munceau, stăteau la sfat , liniște era,
Dar un om în sat era , care înjura.
Atunci toți aveau pămînt ,Și-l arau cu plugul,
Și la morile de vînt , măcinau porumbul.
Veneau veseli de la moară , nu se văicărau,
La șofraua rotunjoară , toți se așezau.