Nu mai urmăriți umbre: adevărata țintă este justiția
Mass-media, experții politici și fiecare influencer al rețelelor de socializare însetat și disperat după influență s-au fixat pe răufăcătorii greșiți. Ei diseacă cu bucurie cel mai recent agent FBI dezamăgit, cheamă șefii procurorilor prea zeloși și se comportă de parcă demascarea agenților guvernamentali de nivel mediu ar fi o mare socoteală. Cât de pietonal.

M-am simțit obligat să scriu asta din cauza spectacolului pur al ultrajului nepotrivit. Războinicii din rețelele de socializare și experții autoproclamați se împiedică de ei înșiși pentru a-și condamna agenții și procurorii FBI, ca și cum ar fi mințile care trag sforile. Cât de adorabil de greșit. Chiar crezi că acești birocrați de carieră au ultimul cuvânt, urcând cu disperare drumul pe scara SES (Serviciul Executiv Senior)? Nu, dragilor — adevărata putere, adevărații facilitatori ai acestui circ judiciar, stau în halate de judecatori, nu aia cu insigne.

Să fim clari: agenții FBI și procurorii DOJ sunt soldați de infanterie, care își joacă rolul într-un scenariu pe care nu l-au scris. Ambițiile lor sunt transparente – avansare în carieră, favor politic, o șansă la clubul mereu evaziv SES . Ei execută ordine, îndoaie legile atunci când sunt instruiți și efectuează urmăriri penale motivate din punct de vedere politic, in semn de ascultare. Dar puterea lor? Este împrumutata în întregime.

Adevărații vinovați, adevărații facilitatori ai acestei catastrofe judiciare, sunt judecătorii. Bărbații și femeile îmbrăcați în halate au avut toate oportunitățile să oprească această nebunie, dar au ales complicitatea. Cei care au negat cauțiunea pentru inculpații non-violenti. Cei care au pronunțat sentințe grotesc disproporționate pentru a face un exemplu politic. Cei care au transformat instanțele într-un câmp de luptă, nu pentru dreptate, ci pentru răzbunare.

Cu toate acestea, în loc să ceară înlăturarea lor, mass-media și câinii lor din rețelele sociale își continuă arta performanței, urmărind jucători mai mici, lăsând neatinsi pe adevărații arhitecți. Este o indignare performativă la maxim și este patetic ineficient. Dacă vrei o responsabilitate reală, nu mai roade marginile - mergi după gât. Sistemul judiciar este ultima garanție, ultimul control al depășirii guvernului. Dați-i jos, iar restul va cădea in rând.

De prea mult timp, atentia a fost direcționată greșit. Publicul examinează procurorii, forțele de ordine și Departamentul de Justiție, dar adevărații gardieni ai justiției – judecătorii – au scăpat de răspunderea pe care o merită atât de mult. Sistemul judiciar a fost multă vreme ultimul bastion al imparțialității Americii, diferențiându-se de încurcăturile politice ale ramurilor executive și legislative. Simbolizează echilibrul, rațiunea și corectitudinea - un organism care susține valorile constituționale în vremuri tulburi. Dar ce se întâmplă când această imparțialitate se erodează? Când justiția nu mai este garanția justiției, ci o armă mânuită în serviciul directivelor politice?

Urmăririle din 6 ianuarie au devenit un moment definitoriu în istoria judiciară americană, dezvăluind măsura în care instanțele au devenit complice la legislația motivată politic. Pedepsele disproporționate pronunțate, sinuciderile inculpaților aduși la disperare de un sistem nedrept și depășirea flagrantă a instanțelor în serviciul unei agende mai largi au ridicat o întrebare fundamentală: a trecut justiția linia în aplicarea politică?

Adevărații vinovați: judecătorii care își trădează jurământul

Este de așteptat ca procurorii să respecte directivele de mai sus. Este natura lanțului de comandă. Polițistul urmează ordinele șefului. Agentul FBI execută voința procurorului general adjunct. Cei din rânduri sunt adesea mai preocupați de avansarea în carieră decât de considerente etice. Ei urmăresc promovări, străduindu-se să intre în clubul Serviciul Executiv Senior (SES). Ei doresc prestigiu, putere și recunoaștere. Acesta este modul în care instituțiile devin politizate – nu printr-o mare conspirație, ci printr-o cultură a conformității și a interesului propriu.

Asta nu îi scuza de faptele greșite și nici nu înseamnă că nu ar trebui să fie trași la răspundere. Dar adevărata vină, cele mai grave consecințe, trebuie să cadă asupra judecătorilor. Persoanele însărcinate cu interpretarea independentă a legii, protejarea drepturilor constituționale și rezistența presiunilor politice au devenit, în schimb, executanți ai pedepselor motivate politic. Ei s-au abdicat de la datoria lor, batjocorind rolul intenționat al sistemului judiciar de control imparțial al depășirii guvernului.

Justiția este piciorul. Tai-o, iar restul se prăbușește sub greutatea propriilor lor orgolii. Nu va mai jucați la justiție - loviți acolo unde contează.

Colapsul politic al sistemului judiciar: 6 ianuarie ca studiu de caz

Inculpații de la 6 ianuarie au fost supuși unei agresiuni judiciare fără precedent. Mulți au fost ținuți în izolare. Unora li s-a refuzat eliberarea pe cauțiune pentru infracțiuni minore, non-violente. Alții s-au confruntat cu sentințe atât de extreme încât au încălcat orice standard rezonabil de proporționalitate. Dintre cele mai grave cazuri:Aceste propoziții nu au fost doar prea zeloase, ci sunt răuvoitoare. Ele sunt concepute pentru a transmite un mesaj și pentru a servi ca elemente de descurajare, nu prin aplicarea corectă a legii, ci prin intimidare și răzbunare. Aceasta este antiteza justiției. Judecătorii care au participat la aceste hotărâri nu au interpretat legea, ci au executat o directivă politică.

O justiție care și-a părăsit scopul

Din punct de vedere istoric, justiția americană s-a împiedicat înainte în vremuri de presiune politică:

- Korematsu împotriva Statelor Unite (1944): Curtea Supremă a susținut internarea japonezilor americani — o încălcare inadmisibilă a drepturilor civile — pur și simplu pentru că guvernul le-a spus că este necesar.
- Vânătoarea de vrăjitoare din epoca McCarthy: instanțele au permis urmărirea penală motivată politic a suspecților comuniști, distrugând vieți în numele conformității ideologice.
- Detențiile post-11 septembrie: Mulți deținuți au fost ținuți pe termen nelimitat fără proces, sub achiescența judiciară, ulterior s-a dezvăluit ca sunt complet nevinovați.

Acum, pe 6 ianuarie, urmăririle penale au intrat în aceeași descendență rușinoasă. O justiție care se mândrea cândva cu imparțialitatea acum îndoaie genunchiul în fața vântului politic, pronunțând hotărâri care oglindesc mai degrabă voința regimului decât principiile Constituției.

Justiția servește drept piatră de temelie a justiției, încredințată cu responsabilitatea de a interpreta legile în mod imparțial și de a susține principiile constituționale. Cu toate acestea, cazurile de abatere judiciară pot eroda încrederea publicului și pot compromite integritatea sistemului juridic. Deși există mecanisme pentru a aborda astfel de abateri, provocările persistă în tragerea la răspundere a judecătorilor.

Conduită incorectă și răspundere judiciară

Conduita incorectă judiciară cuprinde acțiuni care se abat de la standardele etice așteptate de la judecători, inclusiv părtinire, abuz de autoritate sau comportament neadecvat. Abordarea unei astfel de abateri este crucială pentru menținerea credibilității sistemului judiciar. De exemplu, în 2019, Curtea Supremă din Michigan a eliminat-o pe judecătorul Theresa M. Brennan din ședință din cauza multiplelor acte de abatere, inclusiv nedezvăluirea unei relații cu un detectiv de poliție implicat într-un caz în fața instanței sale.

În ciuda unor astfel de acțiuni, o investigație Reuters din 2020 a dezvăluit că mii de judecători americani care au încălcat legile sau standardele etice au rămas pe bancă, primind adesea măsuri disciplinare blânde. Această clemență subliniază preocupările cu privire la eficacitatea mecanismelor de supraveghere existente.

Contextul istoric și imperativul independenței judecătorești

Independența judiciară este fundamentală pentru sistemul juridic al SUA, asigurându-se că judecătorii pot lua decizii fără presiunile politice. Din punct de vedere istoric, au apărut provocări la adresa acestei independențe. De exemplu, în anii 1930, președintele Franklin D. Roosevelt a propus Legea privind reforma procedurilor judiciare din 1937, având ca scop adăugarea mai multor judecători la Curtea Supremă a SUA. Această mișcare a fost percepută ca o încercare de a obține decizii favorabile pentru legislația New Deal, evidențiind tensiunea dintre puterea executivă și independența judiciară.

Au fost ridicate îngrijorări cu privire la politizarea sistemului judiciar în vremurile contemporane. Un articol din The Atlantic (când făcea o treabă bună) a discutat despre potențiala erodare a independenței judiciare din cauza influențelor politice, subliniind necesitatea de a menține imparțialitatea sistemului judiciar pentru a menține încrederea publicului.

Rolul sistemului judiciar și obligația sa unică

Justiția ocupă un rol distinct în guvernul SUA. În timp ce ramurile executive și legislative sunt în mod inerent politice, grevate de credințele de partid și preocupări electorale, sistemul judiciar este destinat să se ridice deasupra. Garanția supremă a Constituției este o ultimă verificare și echilibru împotriva tiraniei.

Judecătorii federali și mandatul pe viață

Judecătorii federali se bucură de mandat pe viață, o prevedere menită să-i izoleze de presiunile politice. Cu toate acestea, controversele recente sugerează că nici măcar această protecție nu este suficientă. Judecătorii au fost acuzați din ce în ce mai mult că se aliniază la interesele politice, mai degrabă decât să susțină imparțialitatea. Dacă deciziile judecătorești încep să reflecte influența forțelor externe, cât timp poate rezista încrederea în sistem?

Unde sunt organele de supraveghere? De ce Congresul ignoră judecătorii?
Așa-numitele organe de supraveghere judiciară, inclusiv comisiile de conduită judiciară, sunt menite să servească drept gardieni ai integrității judiciare, asigurându-se că cei care stau în bancă respectă cele mai înalte standarde de imparțialitate și aderență la Constituție. Totuși, în urma abaterilor judiciare flagrante din jurul urmăririlor penale din 6 ianuarie, unde sunt ei?

Comisia pentru conduita judiciară a statului New York și entități similare au recomandat în mod istoric înlăturarea judecătorilor pentru infracțiuni mai mici - comportament inadecvat, lipsuri etice și neîndeplinirea sarcinilor. Dar atunci când judecătorii federali atestă urmăririle motivate politic, impun sentințe disproporționate și își abandonează datoria constituțională de a rămâne imparțiali, aceste organisme de supraveghere nu se găsesc nicăieri.

De ce tace Congresul? De ce parlamentarii examinează fără încetare forțele de ordine și procurorii în timp ce ignoră problema reală - judecătorii care au permis și au pus în aplicare aceste abuzuri? Fiecare urmărire penală coruptă necesită un judecător complice și, totuși, Congresul nu a reușit să lanseze o singură anchetă serioasă asupra rolului sistemului judiciar în această armonizare politică a justiției.

Un raport al Centrului Brennan pentru Justiție a expus deja modul în care procurorii funcționează cu o discreție excesivă și o supraveghere minimă, ceea ce duce la abuzuri de putere. Dar sistemul judiciar nu este diferit – judecătorii dețin autoritate necontrolată în pronunțarea sentințelor, hotărârile privind cauțiunea și respingerea cauzelor. Dacă Congresului îi pasă cu adevărat de restabilirea încrederii în sistemul judiciar, judecătorii trebuie să răspundă mai întâi.

Vremea retoricii goale a trecut. Dacă organele de supraveghere judiciară refuză să acționeze și dacă Congresul nu dorește să vizeze judecătorii care și-au trădat jurământul, atunci poporul american trebuie să ceară îndepărtarea lor prin orice mijloace legale necesare. Responsabilitatea judiciară nu este opțională – este ultima linie de apărare a Republicii.

IN VIZOR - PROCURORUL GENERAL DIN ​​NEW YORK

Letitia James: Un procuror general care pune justiția în arme pentru o vendetta personală

Procurorul general din New York, Letitia James, nu a făcut campanie pentru a servi poporul, a respecta legea sau a menține integritatea biroului său. Ea a facut campanie pe o singură platformă: „Prinde-l pe Trump”. Aceasta nu a fost o concentrare vagă sau implicită – era explicită. Ea a stat în fața alegătorilor din New York și a declarat deschis că va folosi întreaga putere a biroului ei nu pentru a lupta împotriva criminalității, nu pentru a-i apăra pe new-yorkezi, ci pentru a viza un bărbat.

Acest lucru nu este doar lipsit de etică, ci este de-a dreptul ilegal. Rolul unui procuror general este să aplice legea în mod imparțial, nu să urmărească vendette personale. James, cu toate acestea, a precizat de la început că mandatul ei va fi despre distrugerea politică și personală a lui Donald Trump, folosind resursele statului, discreția de urmărire penală și sistemul juridic ca armă. Acesta este un abuz direct de putere.

Un sistem juridic armat: cum Letitia James a eșuat publicul

În timp ce crimele violente au crescut în New York, cu afacerile inchise și familiile suferind, James nu a acordat prioritate siguranței alegătorilor ei. În schimb, biroul ei a fost angajat într-o urmărire mistuitoare a lui Trump și a afacerilor sale, disperată să găsească ceva care ar putea fi transformat într-un caz împotriva lui.Acesta este un caz manual de urmărire penală selectivă - atunci când acțiunile legale sunt întreprinse nu din cauza faptelor greșite, ci din cauza a cine este ținta. Aceasta este o încălcare directă a eticii procurorilor și ar putea constitui un motiv de excludere.

Precedentul: Ce sa întâmplat cu Wayne Stenehjem?

Letitia James ar trebui să ia o lecție din istorie. Fostul procuror general din Dakota de Nord, Wayne Stenehjem, a fost surprins angajându-se în investigații motivate politic și în abuzuri de putere. El a vizat oponenții politici sub pretextul de aplicare a legii, folosind biroul procurorului general ca instrument personal pentru războiul politic. Cum s-a terminat asta? El s-a sinucis, la fel și adjunctul său, iar toți agenții săi sunt cercetați penal, cu investigații privind comportamentul său neadecvat și o prăbușire completă a încrederii publice. Cel mai bine a ieșit Drew Wrigley și a clarificat recordul, deoarece am fost unul dintre cei care au primit brutalul atac ilegal al lui, care a dus în cele din urmă la moartea lui.

Aceeași soartă o așteaptă pe James. Când procurorii acordă prioritate răzbunării politice în detrimentul justiției imparțiale, ei compromit sistemul juridic. Dacă legea este mânuită ca o armă împotriva oponenților politici astăzi, ea devine un precedent pentru viitoarele abuzuri împotriva oricui cade în defavoarea celor de la putere.

Acest lucru nu poate rămâne nepedepsit: James trebuie trasa la răspundere

Acțiunile Letitiei James încalcă protecția egală în temeiul legii și principiul fundamental conform căruia justiția trebuie să fie oarbă. Atacul ei vizat asupra lui Trump nu este doar lipsit de etică, ci este ilegal.

Urmărirea penală selectivă încalcă legile federale și de stat.
Abuzul în funcție în scop politic este un motiv de înlăturare și excludere.
Oamenii din New York nu au ales un câine de atac partizan – au ales un procuror general care a jurat să respecte legea.

Calea de urmat: abordarea corupției în biroul procurorului general

Acesta este mai mare decât Trump. Dacă lui James i se permite să abuzeze de biroul ei pentru a viza o persoană pe baza părtinirii politice, atunci ce îi împiedică pe alți procurori generali să facă același lucru?Letitia James nu este un funcționar public – este o activistă partizană care și-a folosit funcția pentru câștig politic personal. Dacă va rămâne încredere în sistemul juridic american, ea trebuie să fie trasă la răspundere în cea mai mare măsură a legii.

Drumul spre răscumpărare: tragerea la răspundere a judecătorilor

Acest lucru nu poate astepta. Dacă sistemul judiciar devine compromis irevocabil, națiunea noastră va fi pierdută. Ramurile executivă și legislativă sunt de natură politică, dar instanțele au fost concepute ca un teren neutru. Când cad, nu mai există o cale de protecție împotriva tiraniei.

O linie a fost depășită

America nu-și poate permite o justiție care să servească drept extensie a puterii politice. Cazurile din 6 ianuarie au arătat-o clar: adevăratul pericol pentru justiție nu îl reprezintă procurorii, nu FBI-ul, ci judecătorii care și-au abandonat de bunăvoie rolul de arbitri imparțiali.

Nu este vorba doar despre 6 ianuarie. Este vorba despre viitorul Republicii. Dacă sistemul judiciar este pierdut din cauza partizaniei, nu mai există nicio cale de atac. Dacă nu reușim să acționăm, ne-am fi predat ultima instituție capabilă să apere poporul american de abuzurile guvernamentale.

Justiția este judecată. Și dacă trebuie să se facă dreptate, judecătorii care și-au trădat jurământul trebuie să fie primii care se confruntă cu judecata.

https://toresays.com/2025/02/04/beyond-the-fbi-and-doj-its-the-judges-who-must-answer/