Să nu plângi tu Moldovioară,
Că ți-ai pierdut ai tăi copii
Că ți-a fugit lumea din țară
Cu soți, cu mame și soții.
Că te-au făcut să uiți de limbă,
De obiceiuri strămoșești.
Că-ți este greu, să-ți fie scârbă
Că ți-ai ales iar slugi rusești
Moldova-i atunci când zâmbeşti la frontieră,
Cineva de parcă şterge oamenii cu-o radieră,
Iar acei care-au rămas şi supravieţuiesc cum pot,
De parcă i-au tăiat cu pixu' sau nu i-au şters de tot.
Moldova-i atunci când banii iartă păcatele,
Când cimitirele devin mai largi ca satele,
Moldova-i atunci când procuroru-i cumpărat,
Iar tu stai în faţa lui şi crezi că viaţă ta-i un prank.
Când în loc de speranţe au rămas doar emoţii
Când părinţii plâng pe Skype, iar buneii cresc nepoţii.
#TheMotans