Vor înțelege doar cadrele didactice! Dar poate că nu!
MAI
E luna MAI, iubite dascăl,
Și știu cât de-obosit mai ești,
Dar chiar și-așa, găsești putere
Să instruiești, educi, zâmbești!
În luna MAI, numeri bobocii,
Ba chiar și laurii-i culegi,
iar ochii scumpilor discipoli
îți sunt prea dragi, știu: n-ai să negi!
Ești omul ce prin ei trăiește,
Te minunezi, ah, cum mai cresc!
Iar ziua toată îți sporește
Dacă observi cum ei zâmbesc!
Sunt zile când îți pot răspunde
Cu replici ne-așteptat de reci...
Te contrazic, chiar ofensează
Și peste toate știi să treci!
Iar de ai vreun copil acasă,
Știu că ți-ai dat seama din start:
Că nu ți-e numai el odraslă,
Dar toți pe care-ai învățat!