Speranta... la urmã!

De bîrfe-ascunse, bãnuieli,
Tu, suflete, nu te mai speli,
Vine minciuna nepoftitã...
Dar viata trebuie trãitã!

Sã crezi mereu si sã iubesti,
Pe toti cei dragi sã-i ocrotesti,
De-ti vine greu, de n-ai scãpare,
Asa ti-e dat de ursitoare!

Al vietii drum îti este dat,
Sã-l treci cu sufletul curat.
Iar drumu-ncepe cu luminã
Din clipa nasterii, divinã!

Si-un frate ai si-o sorã ai,
Deci în familia ta stai.
Nu da uitãrii niciodatã
Povata datã de-al tãu tatã.

Credintã-n viatã sã le porti,
Cinstit sã mi te stie toti.
Chiar de ti-e inima rãnitã –
Viata trebuie trãitã!!!

Noi niciodatã sã nu pierdem...

Ciudat e totul ce se trece,
Viata cu zile si cu nopti.
Si o iubire sã te-ncerce,
De stii s-o aperi si s-o porti.

Dar ce s-a dus nu se întoarce:
Copilãria – sã te-alinti,
Si a pãrintilor sperantã
Cã vom ajunge fericiti.

Si tineretea-n visuri toatã...
Au cine-n ani vom deveni?
Unde esti, scoalã de-altãdatã,
Sã ne-nveti viata a citi?

Mereu romantici – zi si noapte,
Noi din dorinte ne-adunãm.
Si punem pret de nestemate
Pe viitorul ce-l visãm.

Mai multi, mai multi vrem tineri anii,
Mai fericiti destinul lor,
În bucurii si nu-n strãdanii,
Vreau sã va dãrui tuturor!

Ne luminãm de-o bucurie,
Si-asa, cu ea înseninati,
Noi niciodatã sã nu pierdem,
Divinul har cã sîntem frati!