Noi..

tinerii , vedem o poza si incepem sa plangem , citim o fraza si incepem sa plangem , auzim o melodie si incepem sa plangem. Noi..tinerii , ne simtim singuri chiar si cand suntem in oras cu ‘prietenii’ , plangem in camera noastra si in bucatarie radem cu parintii nostrii sa parem ca suntem bine , toti avem aceeasi problema , dar toti incercam sa o ascundem unul de altul pe cand defapt fiecare in parte se confrunta cu ea , e absurd , nu ?