S-a prins dorul să mă-ndrume, spre sătucul meu cel drag,
Am ajuns, dar n-are cine, să m-aștepte azi în prag.
Poarta zăvorata, rece, parcă nici nu mă mai cheamă,
Și un nod în gât mă ține...
Dau ocol cu ochii triști, spre căsuțele vecine,
Văd bătrâni umblând în bețe și le urez doar de bine.
Și privind la scaun unde, se strângeau vara vecinii,
Multe stări îmi trec prin suflet, când văd că lau umplut spinii.
Mă rezem de poarta veche și țin ochii în pământ,
Parc-o văd pe mâca-n curte, cum gătea, spăla cântând.
Nostalgia mă îndeamnă, să privesc si mai departe,
Și văd culmea plină iarna, cu rufele înghețate.
Nici nu stiu cum trece timpul, gândurile-mi stau în loc,
Mi-aș dori copilăria, doar o zi
S-a prins dorul să mă-ndrume, spre sătucul meu cel drag,
Am ajuns, dar n-are cine, să m-aștepte azi în prag.
Poarta zăvorata, rece, parcă nici nu mă mai cheamă,
Și un nod în gât mă ține...
Dau ocol cu ochii triști, spre căsuțele vecine,
Văd bătrâni umblând în bețe și le urez doar de bine.
Și privind la scaun unde, se strângeau vara vecinii,
Multe stări îmi trec prin suflet, când văd că lau umplut spinii.
Mă rezem de poarta veche și țin ochii în pământ,
Parc-o văd pe mâca-n curte, cum gătea, spăla cântând.
Nostalgia mă îndeamnă, să privesc si mai departe,
Și văd culmea plină iarna, cu rufele înghețate.
Nici nu stiu cum trece timpul, gândurile-mi stau în loc,
Mi-aș dori copilăria, doar o zi